Copilasul tau este supradotat?

Este firesc: pentru orice mama, copilul sau este cel mai destept, cel mai cuminte, cel mai frumos, cel mai educat, cel mai... Dincolo de acest lucru insa, exista posibilitatea ca micutul tau sa aiba, intr-adevar, o inteligenta peste medie.

Acest lucru te afce fericita, insa in acelasi timp, te obliga foarte mult. Intrebarea este: cum iti dai seama daca este vorba despre aceasta, si nu vorbeste doar mandria ta de mama?

Insasi sintagma "copil supradotat" tinde sa fie folosita tot mai frecvent in zilele noastre, si nu intotdeauna circumstantele ar justifica acest lucru. Pe de alta parte, multi parinti au tendinta sa creada ca pot forta limitele copilului lor, inscriindu-l la tot felul de cursuri, sperand ca in felul acesta vor scoate din micut un viitor geniu.

Cat de gresit se poate dovedi acest lucru, pe termen lung... Faptul ca prichindelul tau nu are - sa zicem - aptitudini deosebite, nu inseamna ca nu are toate sansele unui viitor asa cum orice parinte si-ar dori pentru copilul sau.

Pe de alta parte insa, daca intr-adevar se situeaza deasupra mediei, are tot dreptul la o educatie si pregatire pe masura. Intrebarea este: cum iti dai seama in ce categorie se incadreaza? Iata cateva indicii care ti-ar putea oferi raspunsul la aceasta intrebare.

Un copil supradotat...

Are o foarte buna capacitate de argumentare si de a-si coordona ideile;
Retine cu mare usurinta notiunile noi;
Are un vocabular dezvoltat si se exprima coerent;
Da dovada unei excelente memorii;
Este sensibil si plin de compasiune (fapt iesit din comun la varsta aceasta, cand majoritatea copiilor sunt egoisti, fara ca acest lucru sa insemne vreo problema a caracterului);
Are o personalitate puternica, este perfectionist si extrem de curios;
Isi manifesta interesul in legatura cu o gama larga de activitati;
Prefera compania adultilor, in detrimentul celorlalti de varsta sa;
Are un dezvoltat simt al umorului si o imaginatie debordanta;
Este un cititor pasionat (sau, daca nu stie inca sa citeasca, adora sa i se spuna povesti, si nu dintre cele mai cunoscute);
Manifesta entuziasm fata de jocurile care ii solicita gandirea logica si imaginatia (Lego, puzzle);
Este un fin observator, sesizeaza detaliile si ii plac jocurile cu numere;
Involuntar, manifesta o anumita autoritate fata de cei din jur.

Daca observi la micutul tau aceste indicii, sa nu te sperii.

Unii parinti intra in panica, la gandul ca nu vor sti cum sa "exploateze" si sa stimuleze abilitatile neobisnuite ale micutului. In primul rand, nu-l face sa se simta diferit de alti copii (acest lucru l-ar putea determina sa se izoleze sau, cine stie, sa devina un ingamfat).

Pur si simplu, ajuta-l sa se "hraneasca" intelectual, punandu-i la dispozitie sursele de informare pe care si le doreste si stimuleaza-i curiozitatea si apetitul pentru invatatura. Fii intotdeauna rabdatoare in fata numeroaselor sale intrebari si daca nu stii raspunsurile, aflati-le impreuna.

De multe ori, copilasul nu stie ce si-ar dori (si e normal, pentru ca este prea mic pentru a-si fixa prioritatile) si atunci nu-ti ramane decat sa incerci sa-l implici in tot felul de activitati, cat mai educative si nostime cu putinta, urmarindu-l cum se simte si daca ii place.

In general, cand este vorba despre toate aceste activitati extrascolare, lasa-l pe el sa detina controlul. Stimularea capacitatilor sale nu trebuie confundata, in nici un caz, cu presiunea. Nu-l duce la clubul de sah daca nu-i place, numai pentru ca acesta este "sportul mintii".

Mai important decat orice altceva, respecta-ti copilul. De fapt, acest din urma sfat nu are legatura cu aptitudinile sale intelectuale, dar cu atat mai mult trebuie sa tii cont de acest lucru si sa nu incerci sa-ti impui vointa numai pentru ca "eu sunt mama ta si stiu ce este cel mai bine pentru tine".