Daca este sa spunem lucrurilor pe nume, nu pretinde nimeni ca a fi parintele unui adolescent ar fi ceva usor sau lipsit de provocari. Cu toate acestea insa, cand te gandesti la propriul copil, iti vine greu sa crezi ca vei intampina si tu problemele despre care ai tot auzit ca apar la aceasta varsta. Nu, te incurajezi tu, copilul tau nu se va certa cu tine, nu va sta afara pana tarziu in noapte si nici nu-si va pune cercei in sprancene...
Adevarul este - si, daca esti cinstita cu tine insati, vei recunoaste si tu - ca nimeni nu-ti poate oferi garantii. Adolescenta reprezinta una dintre cele mai provocatoare, intense si, in acelasi timp, decisive perioade ale vietii oricarei persoane. Schimbarile se succeda in ritm alert si pe toate planurile, iar mai tarziu, cand te gandesti la acest lucru, ai sentimentul ca totul a trecut ca prin vis...
Dar pana atunci mai este destula vreme. Pana una-alta, este esential sa te mobilizezi si sa te familiarizezi cu unele dintre cele mai raspandite tipuri de comportament intalnite la adolescenti. Cum vei gestiona situatia?
Problemele adolescentilor: Adolescentul pare sa te urasca
Pentru multi parinti, situatia se poate dovedi chiar socanta.
Oricat de greu ti-ar fi, trebuie sa intelegi ca totul face parte dintr-un proces firesc. Adolescentul se afla in plin proces de constientizare a propriei identitati si cauta preponderent compania prietenilor, nu a familiei. Daca insisti, nu vei reusi decat sa-l enervezi si sa-l determini sa se inchida si mai mult in sine.
Problemele adolescentilor: Cum ar trebui sa procedezi?
Cateodata, parintii se simt atat de raniti de comportamentul adolescentilor, incat le raspund cu aceeasi moneda, ignorandu-i. Este o greseala. Adolescentii traverseaza o perioada paradoxala: au foarte mare nevoie de parinti, dar ceva ii opreste sa arate acest lucru; ba chiar ii determina sa se comporte ca si cum si-ar dori contrariul.
Eventuala raceala si izolare a parintilor sunt intens resimtite si pot avea consecinte imprevizibile. Prin urmare, nu ezita sa-i dai de inteles ca esti acolo, intotdeauna... iar cand va avea nevoie de tine, va sti, cu siguranta, unde sa te gaseasca. Astfel, va avea incredere in tine, ceea ce nu este deloc putin lucru.
Problemele adolescentilor cu parintii: Nu mai este comunicativ ca altadata
Este o ironie, dar numeroasele mijloace moderne de comunicare (Internet, telefoane mobile) ii fac pe adolescenti sa devina mai putin comunicativi, cel putin fata de persoanele alaturi de care locuiesc. Se izoleaza in lumea lor, isi pun castile si nu-i mai desprinzi de-acolo cateva ore bune. Inutil de precizat ca a incerca sa le interzici acest lucru este o greseala si, oricum, nu va da rezultatele scontate. Adolescentii trebuie sa comunice, in stilul specific varstei si perioadei in care traiesc.
Cum ar trebui sa procedezi?
Priveste situatia in ansamblu. Daca adolescentul are rezultate bune la scoala, isi indeplineste sarcinile in familie (de exemplu, isi face ordine in camera) si nu devine mult prea recalcitrant fata de ceilalti, ar trebui sa-l lasi in pace. Sigur ca, la o adica, este bine sa-i trasezi niste limite (de exemplu: "Nu se vorbeste la telefon si nu se scriu mesaje in timpul cinei"), dar nu incerca sa-i impui prea multe. In cazul in care vrei sa-l controlezi subtil, ii poti spune ca-si va plati factura telefonica din banii de buzunar.
Adolescentii si problemele lor: Sta prea mult timp afara
Este ora 22.30 si i-ai spus foarte clar sa fie in casa la ora 22.00... Nu este prima data cand se intampla acest lucru. De ce-ti ignora cuvantul?
Partial, pentru ca, pur si simplu, iti testeaza limitele (nu uita ca se afla la varsta experimentelor, iar suspansul face parte din joc). Pe de alta parte, chiar adolescentul este cel care are nevoie de a i se trasa niste limite, si numai parintii pot face acest lucru.
Cum ar trebui sa procedezi?
In primul rand, n-ar fi rau sa faci putina munca de cercetare inainte de a-i comunica ora la care trebuie sa fie acasa. Consulta-te cu alti parinti de adolescenti si vezi care este "trend-ul" in privinta aceasta. De asemenea, ii poti oferi o marja de maximum 15 minute; daca o depaseste, nu mai are voie sa iasa cu prietenii vreme de o saptamana. Iar cand stabilesti o asemenea regula, respect-o; in caz contrar, iti vei pierde autoritatea.
Nu-ti plac prietenii sai
"Pe vremea mea, era altfel...", iti spui tu, clatinand din cap la vederea celor din anturajul copilului tau. Prea galagiosi, prea emancipati, parca prea neconventionali... Ar trebui sa te abtii sau sa intervii? Nici tu nu stii raspunsul, tot ceea ce stii este ca nu-ti place situatia.
Cum ar trebui sa procedezi?
In primul rand, nu da dovada de superficialitate si nu judeca dupa aparente. Un adolescent poate avea haine ciudate (ma rog, in opinia ta), cercei in sprancene, atitudine de fronda - si, totusi, sa fie un copil bun.
Nu te grabi sa emiti, deci, sentinte; adolescentii sunt foarte sensibili si a le judeca prietenii este, de multe ori, echivalent cu a-i judeca pe ei insisi. Poti sa te interesezi (cu maxima discretie) despre copiii respectivi.
Daca este vorba de colegi de scoala, cu atat mai bine - poti afla de la profesori ceea ce te intereseaza. Daca nu, procedeaza altfel: propune-i copilului sa-i invite cat mai frecvent in vizita si observa-le, discret, modul de comportament atunci cand se simt relaxati si in largul lor.
Comentariile 51-57 din 57
Draga Elena as vrea sa te intreb (si alaturi de tine si pe ceilalti cu aceeasi problema) tu ai incercat sa intelegi de ce mama ta nu te lasa sa stai mai mult afara?. Cred ca nu din moment ce nu intelegi ca saraca de ea este foarte ingrijorata de soarta ta... presupun ca mama ta trebuie sa mearga la serviciu in fiecare zi...si nu cred ca dupa o zi de munca este in stare sa se culce la 12 noaptea numai ca sa poti tu veni in casa pe la 11 pm asa cum doresti... Crezi ca o mama poate adormi linistita cand copilul ei nu este in casa? Stiu ce ai sa zici....ca nu mai esti copil...Oare asa sa fie? poti tu sa te intreti singura? Sa iti castigi traiul de zi cu zi, sa muncesti pentru asta, sa ai ce sa mananci, ce sa imbraci si cu ce sa platesti toate facturile din propria ta munca? E cred ca nu. Pana cand ai sa ajungi sa poti realiza toate astea mama ta are dreptul sa-ti impuna ora de intrare in casa ( care fie vorba intre noi, este foarte rezonabila) De ce ar trebui sa stai noaptea afara cu "prietenii" care se pare ca nu au parinti de calitate daca la lasarea intunericului nu se ingrijesc sa-si aiba in casa copiii. Nu la tine in familie este o problema, ci la ei si in timp se va vedea. Incepi prin a-ti intelege tu mai intai mama, arata-i asta si ai sa vezi ca si ea te va intelege. A fi matur nu inseamna ca poti face absolut ce vrei ci ca trebuie sa fi responasbil pentru ce faci, iar voi acum aveti doar iluzia ca sunteti maturi. In realitate va mai dura ceva pana se va intampla asta. De cele mai multe ori parintii incearca sa va scuteasca de a face greseli pe care sa le regretati dupa sau care ar fi foarte mari. Cu cateva exceptii ( si de o parte si de alta) parintii sunt singurele fiinte care va vor iubi neconditionat toata viata lor. Nu va bateti joc de aceasta iubire.
Ora de venit in casa pentru voi e un semn de a va arata independenta. Dar daca va considerati maturi de ce nu incercati sa ganditi ca aveti libertatea de a invata , de a termina scoala pentru a avea posibilitatea de a munci si a progresa cu studiile pentru a va creea cu adevarat acea independenta adevarata si palpabila. Aveti si obligatii, la fel cum au si parintii, iar toti avem dreptul de a muncii. Faceti ceva si pentru viitorul vostru , nu va pierdeti in lamentari. Asa fac oamenii maturi, cum pretindeti ca sunteti. Succes la scoala!
sunt o adolescenta si nu este destul d cool sa iti impuna parinti o ora d evnit acasa cand vezi ca uni prieteni de ai tai stau cu moolt mai moolt dect tine ................................................. ce este asa d greu d inteles incercati sa faceti macar o saptamana schimb de viata cu viata copilului vostru si veti vedea cum se simt ei cand le impuneti o ora d venita acasa sau alte chesti d genu asat incercati sa cadeti deacord unor reguli comune care sa va convina la amndoi
am ramas cu bunica si imi este foarte greu.....ma aduce la exasperare.........nu ma lasa afara dekat o data pe saptamna ...........nu imi da destui bani de buzunar desi are.............nu e multumita de ce fac desi ma stradui sa fac bine............tipa ...nui convine nimik.....ma pune dekat sa invat ......mama mea e plecata din tara......si mie tare dor de intelegerea ei....mama era o persoana exact cum scris mai sus la soluti......iar bunica e contrariu
am citit comentariul tau....eu am aproape 18 ani.si te inteleg perfect.pt ca la varsta ta...ma confruntam cu aceiasi problema. la tine...faza nu e de incredere ... ci mai mult...din frica mamei...care s`a obisnuit sa te aiba alaturi...ii este frica sa recunoasca ca[virgula] copilul ei a crescut...si este capabil ca acum sa aleaga singur ce e bine si ce nu... si vrea din rasputeri sa te apere cat ink mai poate ...de orice lucru rau care ti s`ar putea intampla.nu e de acuzat asta.dar trebuie sa ii dovedesti ca esti capabila sa iei decizii singura. de exemplu ia`o intr`o zi cand e mai bine dispusa....si vorbeste cu ea.explica`i "uite mama, nu mai am 10 ani...sunt totusi la varsta adolescentei...si daca acu X ani ma lasai pana la 10...acum ca totusi am mai crescut mai prelungeste programul cu jumatate de ora...o ora eventual...pt ca ma cun deja...vezi ca am inceput sa ma descurc singura...si nu voi permite sa mi se intample ceva rau.iar prietenii imi sunt alaturi" ceva de genu:) sper sa`ti fie de folos :*:*...bafta:) sa ma anunti si pe mine
Pt. mn in momentul de fata ce`a mai mare problema o konstituie faptul ka mama mea (kare esty divortatta de tatal meu si d la varstra d 1 an ma creste tot singura, dar nu am de ce sa ma plang pt k mi`a oferit tot ke mi`am dorit) abia ma lasa afara pana la ora 22:00 si acest lukru ma inebuneste:(( nu`mi plake delok faptul ka are atata grija de mn si nu realizeaza ka m`am maturizat si ka am 15 ani:(...sunt o fata silitoare la scoala kare i`a numai premii,nu fumez,nu beau,nu umblu cu baietii (niki makar nu am prieten tot din acest motiv ca aproape deloc nu`s prin orash) si nu fac nimika rau decat sa stau la o poveste cu prietenii atunki cand ies pe afara. Ziua de fiecare data o ajut: spal vasele,fac curatenie,grijesk de sora mea de 3 ani...este adevarat ca si mama lukreaza ft mult deoarece akuma nu de mult bunika mea si`a rupt pikiorul si a trebuit so opereze iar akum este imobilizata la pat si mama trebuie sa aiba grija de ea si recunosk ka si ea are multe pe kap dar ash vrea atat de mult sa ma inteleaga si pe mn ka sunt prima care pleaka in kasha seara:(.In kateva seri am inkercat sa stau ku kateva minute mai mult sa vad cum va reactiona (kam ku o jumatate de ora) iar kand am ajuns acasa clar ca m`a certat pt ka zike ca ea sta tot in stres pana vin ka ii este frika sa nu mi se intample cv dar acest oras este atat de mic inkat il kunosti pe tot si in pus sunt ku toti prieteni nu are ce sa mi se intample.Am inkercat de ft multe ori so fac sa ma inteleaga ka toata ziua nu ies din casa pt ca trebuie so ajut makar seara sa ma lese mai mult:(.Adevarul este ca ma duk afara kand apuk sa termin treaba adika pe la 6 sau 7 kam si ash fi vrut sa ma lese makar pana pe la 22:30 sau 11:00 oare cer prea mult? ma intreb mereu kum de pe alti copii adika pe majoritatea ii lasa pana pe la ora 11:00-12:00:-?? acest lukru ma doare cel mai tare kand alti se disteaza afara iar eo trebuie sa fiu in casa la 22:00:(.VA ROG FOARTE MULT AJUTATI`MA SI SPUNE`TI`MIKUM SA PROCEDEZ SA O FAC SA MA INTELEAGA SI SA MA LESE UN PIC MAI MULT AFARA? SAU GRESESC EO CA VREAU SA STAU UN PIC MAI MULT? IN MOMENTUL ACESTA SIMT KA NIMENI NU MA INTELEGE VA ROG MULT LAMURITI`MA CAT MAI REPEDE SUNTETI SINGURA MEA SALVARE:(:(
am o fetita de 15 ani, este un copil foarte inteligent dar am prins-o de foarte multe ori cu minciuna, discutam mult pebaza acetui subiect, iar dupa cateva zile revine la aceleasi obieceiuri legate de alte subiecte.Cum sa reusesc sa ajung la sufletul ei inainte de a gresi cu lucruri mai grave?
Posteaza comentariu