Halloween-ul este una dintre sarbatorile "americane" ce a devenit din ce in ce mai apreciata la romani in ultimii ani. S-a "importat" totul - masti, costume, accesorii si decoratiuni (inclusiv petrecerile care se dau in fiecare an la sfarsitul lunii octombrie), laolalta cu superstitiile privitoare la pisica neagra si vrajitoare. Dar oare cati dintre noi au importat si semnificatia acestei sarbatori? Oare aceasta traditie americana se potriveste traditiilor romanesti?...
Ce este, de fapt, Halloween-ul?
Sarbatoarea Halloween-ului isi are originile in vechea religie a celtilor. Celtii aveau o deosebita constiinta a lumii spiritelor si aveau mai ales propriile idei si practici care sa-i ajute sa aiba acces catre aceasta lume. Principalele sarbatori ale anului corespundeau schimbarii anotimpurilor.
1 mai insemna pentru ei inceputul verii si se deschidea cu sarbatoarea numita Beltane, iar Samhainul, sarbatorit la 1 noiembrie, reprezenta trecerea de la o perioada a caldurii, a bogatiei, a Soarelui la una a inghetului, a hibernarii si a intunericului.
De Samhain se credea ca ordinea fireasca a Universului este perturbata, barierele dintre natural si supranatural sunt indepartate, iar portile lumii spiritelor stau larg deschise, permitand acestora sa rataceasca printre cei vii, intervenind de cele mai multe ori brutal in vietile lor.
Druizii erau preoti celti, membri ai ordinelor pagane din Britania, Galia si Irlanda. In aceasta perioada, ei initiau ritualuri pentru oferirea de jertfe catre zei, ele avand rolul unei "captatio benevolentiae" menite sa-i imbuneze pe acestia, sa alunge spiritele malefice si sa asigure intoarcerea soarelui dupa anotimpul zapezii.
Jertfele ritualice si lupta celtilor impotriva spiritelor rele se faceau cu ajutorul focului, simbol al soarelui regenerator. Aceste focuri purtau numele de "bonefire", in traducere libera "foc de oase", deoarece jertfele reprezentau animale si uneori chiar oameni banuiti ca ar fi fost posedati de spirite malefice.
In noaptea de 31 octombrie, oamenii stingeau focurile din vetre pentru a face casele cat mai reci si mai respingatoare eventualelor spirite care le-ar fi vizitat si, totodata, cu scopul de a le reaprinde, avand ca sursa marele foc druid, ce ardea in permanenta in centrul Irlandei, la Usinach.
Numele de Halloween a aparut in secolul VII, cand Papa Bonifaciu al IV-lea stabileste 13 mai ca fiind Ziua tuturor spiritelor, in dorinta de a da o imagine crestina vechii sarbatori pagane a Samhainului. In anul 834, Papa Gregory al III-lea schimba data de 13 mai cu cea de 1 noiembrie, dand posibilitatea si comunitatii crestine de a-si aminti si plange mortii, precum si de a celebra sfintii care nu aveau o zi dedicata in timpul anului. In felul acesta, 31 octombrie devine All Hallows' Eve (Noaptea tuturor spiritelor).
Cand foametea i-a determinat pe irlandezi sa caute un trai mai bun, s-au indreptat catre America, purtand cu ei tot ceea ce ii definea ca popor. Astfel, in 1848, mii de imigranti irlandezi se stabilesc aici, iar sarbatoarea Halloween-ului gaseste adepti noi pe un taram strain.
Simbolurile si traditiile vechiului Samhain prind repede la americani, continua si ajung pana in zilele noastre, transformandu-se intr-una dintre cele mai cunoscute si asteptate sarbatori din an.
Atunci, ca si astazi...
...in seara de Halloween, oamenii sunt prinsi in vraja sarbatorii. La fiecare usa sta de paza cate un dovleac luminat, oamenii se mascheaza pentru a se ascunde de spiritele care bantuie in cautare de corpuri bune de posedat, copiii merg din casa in casa pentru a cere pomana pentru sufletele celor plecati, se spun povesti, se dau petreceri. Ochi verzi si sclipitori te urmaresc din umbra neagra a blanitei, in timp ce vrajitoare plutesc prin linistea vazduhului, soptind incantatii si aruncand farmece sau blesteme asupra lumii.
Se spune ca odata, demult, a trait un anume Jack (un fel de Ivan Turbinca), betivan renumit si trisor pe masura. El a reusit sa-l pacaleasca pana si pe Satan, facandu-l sa se urce intr-un copac pe trunchiul caruia a sculptat apoi o cruce. I-a spus ca il lasa sa coboare doar daca Satan ii promite ca nu-l va mai ispiti niciodata. Satan ii promite, anii trec si vine vremea ca Jack sa plece in lumea celor drepti.
Numai ca i se interzice accesul in Rai, din cauza vietii pe care o dusese, iar Satan, furios ca fusese candva pacalit, nu-i deschide portile Tartarului. Sufletul lui Jack rataceste prin intunericul dintre cele doua lumi, pana cand lui Satan i se face mila de el si ii da o lumanare ca sa-i lumineze drumul, pe care Jack o pune intr-o gulie.
Posteaza comentariu