Obezitatea la pisici

Obezitatea este efectul depunerii in exces a tesutului adipos si poate compromite procesele fiziologice normale sau poate determina aparitia unor afectiuni metabolice. Obezitatea este determinata de factori endocrini, nutritionali, metabolici, ereditari, nervosi. Factorii endocrini sunt reprezentati de afectiuni pancreatice (hiperinsulinism), corelate cu aportul excesiv de alimente.

Factorii alimentari prin exces determina aparitia obezitatii, mai ales atunci cand se suprapun cu sedentarismul frecvent al pisicilor de apartament si aportul depaseste cu mult nevoile organismului. Factorii nervosi sunt reprezentati de centrul foamei (localizat la nivelul hipotalamusului in nucleii ventro-laterali) si centrul satietatii (in nucleii ventro-mediani) si orice dezechilibru intre acestia sau afectarea centrului satietatii poate duce la polifagie, lipogeneza accentuata si obezitate.

O pisica poate fi catalogata drept obeza daca ajunge sa cantareasca cu peste 20% mai mult fata de greutatea ideala. Greutatea unei pisici supraponderale este cu 1-19% mai mare decat cea standard.

In Marea Britanie, aproape 50% dintre pisici sunt supraponderale, iar dintre acestea aproape 30% sunt obeze. La noi in tara, studii privind greutatea pisicilor nu sunt disponibile, dar problema ia amploare, cele mai afectate fiind pisicile care traiesc in interior. Obezitatea apare atunci cand balanta energetica este pozitiva pentru o perioada indelungata de timp. Acest lucru se intampla cand creste aportul energetic, cand scade consumul de energie sau atunci cand au loc ambele variante.

Excesul de grasimi stocat de organism influenteaza negativ aparatul cardiovascular si respirator, sistemul neuroendocrin, sistemul imun, reproductiv si capacitatea de adaptare.

Obezitatea scade speranta de viata si poate determina aparitia urmatoarelor afectiuni: diabet zaharat (sau exacerbarea manifestarilor acestei afectiuni), boli ale tractului urinar inferior sau afectiuni ale vezicii urinare, dureri din cauza articulatiilor suprasolicitate sau a leziunilor musculare, afectiuni ale pielii, boli cardiovasculare, lipidoza hepatica, distocii, riscuri crescute la anestezie, afectiuni digestive (constipatie).

Metisii sunt mai predispusi la obezitate decat rasele pure. Pisicile castrate sunt mai predispuse decat pisicile nesterilizate (indiferent de sex) - o pisica sterilizata are nevoie doar de 75-80% din cantitatea de hrana necesara zilnic uneia care nu a fost castrata.

Foarte putine pisici cu varsta mai mica de 2 ani se incadreaza in grupa felinelor domestice supraponderale. Dar, pe masura ce inainteaza in varsta, procentul celor care devin supraponderale sau chiar obeze creste simtitor, in special spre varsta de 6-7 ani, ramanand in platou sau scazand usor spre varsta de 10 ani.

Factorii alimentari joaca un rol important in aparitia obezitatii, mai ales cand vorbim despre modul de hranire si tipul de mancare ales de catre proprietari pentru animalul de companie. Sunt foarte multi proprietari care isi hranesc pisica la discretie cu crochete (adecvate sau nu starii fiziologice: junior, gestatie, lactatie), adaugand si mici "bunatati" suplimentare.

Exista si foarte multi proprietari care nu stiu cat ar trebui sa consume pe zi o pisica (ignorand recomandarile producatorilor de hrana destinata pisicilor). Toate acestea incurajeaza consumul crescut de alimente, care, in final, genereaza o greutate excesiva sau obezitate.

In momentul in care realizezi ca greutatea pisicii pe care o ai a depasit valoarea ideala, e bine ca, impreuna cu medicul veterinar, sa stabilesti un program de reducere a greutatii. Programul trebuie sa implice angajarea tuturor membrilor familiei sau a proprietarului, daca e vorba despre o singura persoana, stabilirea unui regim alimentar, a unui regim de exercitii si monitorizarea reusitei de catre medicul veterinar.

In intampinarea acestei probleme, firmele de specialitate au creat dietele pentru controlul greutatii (atat crochete, cat si mancare umeda).

Motivatia proprietarului pentru pierderea greutatii in exces de catre pisica trebuie sa fie data de nevoia imbunatatirii calitatii vietii pisicii pe care a ales-o ca animal de companie.