Mustatile si simtul tactil

Oricine stie ce inseamna mustatile unei pisici, mai ales din copilarie, cand parintii ne spuneau intotdeauna sa nu tragem pisica de mustati, ca nu mai prinde soareci... In afara acestui detaliu, mustatile ii sunt foarte folositoare pisicii, din multe alte puncte de vedere. Aceste fire de par, lungi si groase, mult diferite de celelalte fire de par din blana unei pisici, joaca un foarte important rol tactil.

Exista 12 perechi de mustati care sunt asezate in randuri orizontale pe bot, pe obraji, deasupra pleoapelor, pe barbie si pe partea dorsala a membrelor anterioare, imediat deasupra labei. Varfurile mustatilor nu sunt altceva decat terminatii ale organelor senzitive si sunt indicatori ai presiunii. Radacinile acestor senzori sunt fixate adanc in piele, intr-o zona bogata in vase de sange.

Desi se crede ca pisicile au o vedere excelenta, aceasta nu este intotdeauna suficienta, ele folosindu-se de mustati pentru a avea o cat mai buna orientare in spatiu. Sa nu uitam ca noaptea pisicile nu vad aproape deloc. Cu ajutorul mustatilor, ele reusesc sa detecteze forma, marimea si amplasarea diverselor obiecte.

Mai ales pe timpul noptii, mobilele din casa ar putea deveni o adevarata aventura pentru o pisica fara mustati. Cu ajutorul acestor fire de par atat de sensibile, ele vor putea detecta chiar si cele mai mici schimbari ale curentilor de aer care se formeaza in jurul diferitelor obiecte.

In felul acesta, chiar daca mata nu vede prea multe in jurul ei, mustatile ii vor oferi o multime de informatii necesare despre camera in care se afla. Asa se face ca o pisica stie intotdeauna unde este canapeaua si unde este masa din bucatarie.

Chiar si in intuneric, pisica poate vana un soarece cu o precizie maxima, repezindu-se asupra lui cu o viteza extraordinara si fara a gresi.

Nici pe timpul zilei pisicile nu se pot lauda cu un simt vizual perfect; ele nu pot vedea obiectele care se afla la mica distanta in fata lor (iar prada nu face exceptie de la aceasta situatie...). Mustatile de deasupra labelor si cele de pe bot o ajuta sa localizeze si sa simta soarecele.

Activitatile zilnice ale unei pisici, mai ales ale aceleia care isi petrece mare parte a timpului in afara locuintei, implica parcurgerea unor anumite distante din teritoriul sau. Fiecare loc prin care trece corespunde unei multitudini de obstacole. Mustatile o ajuta sa aprecieze distanta dintre doua obiecte si daca aceasta distanta ii permite trecerea.

Daca va urmariti cu atentie pisica, veti observa ca intotdeauna cand e vorba se se strecoare printre doua obiecte sau printr-o gaura, ea va introduce intai botul si capul. Mustatile de pe bot sunt in tot acest timp tinute drept. Daca este nevoie sa isi stranga mustatile pentru a trece, inseamna ca locul este prea stramt si exista pericolul sa ramana blocata. In asemenea situatii, va renunta si isi va cauta alta trecatoare.

Mustatile de deasupra ochilor si cele de pe obraji nu sunt atat de spectaculoase, nici din punct de vedere al aspectului si al dimensiunilor, si nici al rolului pe care il au. Ori de cate ori acestea sunt atinse, pisica inchide in mod instinctiv ochii, pentru a se feri de o eventuala lovitura.

Mustatile pisicilor sunt elemente de ajutor pentru vederea pe timp de noapte. Din acest motiv, pisicile domestice si pradatorii de noapte, cum sunt leoparzii, vor avea mustatile mult mai lungi decat cele ale pradatorilor de zi, cum este ghepardul. Pisica poate controla cu usurinta miscarea mustatilor de pe bot, cu ajutorul carora verifica daca prada mai prezinta semne de viata.

Din cauza ca sunt foarte sensibile, atunci cand mananca sau cand se lupta, pisica va tine mustatile lipite de bot, ferindu-se de atingeri bruste.

In afara faptului ca au importante proprietati senzoriale, mustatile sunt si indicatori ai dispozitiei in care se afla pisica. Atunci cand animalul este nervos sau se apara, pozitia acestora va fi una defensiva, lipite de bot, ca si in cazul de mai sus. In schimb, daca pisica este fericita si relaxata, mustatile vor fi si ele relaxate, impinse inspre inainte.

Asadar, ori de cate ori va jucati cu micul pradator, urmariti-i reactiile si miscarile cu mare atentie. O pisica poate trece cu usurinta de la o simpla joaca la o simulare a unei lupte in toata regula; asa se face ca nu stii niciodata cand si de ce te-ai trezit muscat si zgariat.

Si pentru ca, ori de cate ori vorbim despre pisici, se gaseste in permanenta ceva legat de ele care sa ne surprinda, ei bine, aflati ca exista si un record mondial inregistrat de o felina. Numele ei este Mingo si apartine rasei Maine Coon. A intrat in Cartea Recordurilor in iulie 2004 datorita mustatilor ei care masoara nici mai mult, nici mai putin decat 17,4 cm. Se pare ca recordul nu a fost depasit pana in prezent de nici o alta pisica.

Gandindu-ne si facand o comparatie cu noi insine, noua, oamenilor ne este foarte greu sa intelegem simtul tactil al unor fiinte complet acoperite cu blana. In afara mustatilor, care ofera pisicilor informatii tactile foarte importante, aceste animale au senzori tactili pe intreaga suprafata a corpului.

Aceste celule nervoase transmit in permanenta creierului informatii legate de temperatura si presiune. Pisicile se nasc cu un simt dezvoltat al acestor factori, si mai ales al durerii. Aceste celule au o importanta vitala mai ales in primele 10-14 zile de viata ale pisoilor, cand ochii le sunt inchisi, iar simtul auditiv lipseste. Cunoasterea lumii inconjuratoare se face prin intermediul atingerilor.

Imediat sub nas si pe piele, pisoii au receptori ai temperaturii care pot detecta variatii chiar mai mici decat 0,9 grade F si ii ajuta sa-si gaseasca mama.

Cele mai sensibile zone de pe corpul unei pisici sunt fata si labele. Adaptate pentru vanatoare, pernitele labelor sunt acoperite cu receptori tactili. Cu ajutorul lor, pisica evalueaza textura si densitatea potentialei prazi. Atat pisicile domestice, cat si cele salbatice, dupa ce vaneaza, obisnuiesc sa "pipaie" prada inainte de a o manca, pentru a verifica prezenta eventualelor semne de viata.

Sensibilitatea pernitelor pisicii ii permite sa simta vibratiile scoartei terestre inainte de declansarea cutremurelor. Animalele se comporta ciudat la apropierea acestor evenimente, tocmai pentru ca, in comparatie cu noi, ele chiar traiesc "cu labele pe pamant".

Pielea si blana pisicii o ajuta, de asemenea, sa simta lumea din jurul ei. Privind cu atentie blana unei pisici, pot fi observate printre firele de par obisnuite si unele care difera ca lungime si textura si care indeplinesc acelasi rol senzorial ca al mustatilor. Pielea pisicii este acoperita cu milioane de receptori tactili hipersensibili la presiune, curenti de aer si temperatura. In ciuda sensibilitatii acestora, pisicile au o rezistenta deosebita la temperaturile ridicate. Si chiar se simt foarte bine cand sunt alintate de razele soarelui! Pisicile pot tolera fara nici o problema temperaturi de 52 grade C, pe cand oamenii se "topesc" la 44 grade C...

Reactiile pe care o pisica le poate avea cand este mangaiata difera de zonele pe care le atingem. Cu totii stim ca mangaierile pe barbie, pe spate si pe dupa urechi sunt suficiente sa transforme orice pisica intr-o "mata blanda". Cercetarile au aratat ca aceste mangaieri le ajuta pe pisici sa se relaxeze, ritmul cardiac scade, iar muschii se destind.

Pe de alta parte, atinsa pe coada, abdomen sau picioare, pisica nu va intarzia sa raspunda intr-un mod nu prea placut. Contactul cu aceste zone ofera pisicii senzatii neplacute si nu va tolera asemenea indiscretii, indiferent de persoana care le provoaca.

Asadar, iata de ce mustatile unei pisici sunt atat de importante si de sensibile. Blana unei pisici se poate tunde fara sa-i cauzeze neplaceri, dar taierea mustatilor este de-a dreptul o cruzime. Fara mustati, o pisica nu numai ca isi pierde abilitatile de vanator, dar nu mai are nici capacitatea de orientare si echilibru.

Ca sa nu mai punem la socoteala durerea provocata si cucuiele cauzate de lovitul de mobile, prin casa... O pereche de mustati necesita cam doua-trei saptamani pentru a creste la loc. In timpul naparlirii, pisica pierde si mustatile, dar nu toate o data, ele regenerandu-se pe parcurs.