Jurnalul unui caine

Te-ai intrebat mereu ce gandeste un caine in fiecare moment al vietii sale? Ce simte, ce isi imagineaza, cum ne percepe pe noi, oamenii din jurul lui? Iata ce se petrece in...

Te-ai intrebat mereu ce gandeste un caine in fiecare moment al vietii sale? Ce simte, ce isi imagineaza, cum ne percepe pe noi, oamenii din jurul lui? Iata ce se petrece in mintea prietenului tau necuvantator in cele mai importante momente prin care trece - aparitia pe lume, adoptia, abandonul si regasirea unui nou stapan.

Prima saptamana

Astazi implinesc o saptamana de viata. Ce bine ca am venit pe lume... Viata este atat de frumoasa... Stau cu mama si cu fratii mei. Dorm si mananc toata ziua. Abia astept sa ma fac mare.

Prima luna

Mama se ocupa foarte bine de noi. Este o mama exemplara! Ne invata sa ne aparam, sa ne jucam, iar cand facem cate o prostioara, ne dojeneste cu blandete.

A doua luna

Astazi m-am despartit de mama. A venit un cuplu, s-a uitat la noi si m-a ales pe mine.

Mama a inceput sa planga. Am inceput sa plang si eu, pentru ca nu intelegeam ce mi se intampla.

De ce nu mai stau cu mama? Toata noaptea am plans, insa a doua zi dimineata m-am resemnat. Nu rezolvam nimic, imi mai ramanea doar sa sper ca noua familie va avea grija de mine, asa cum a avut si mama grija de mine.

A treia luna

Cresc repede. Tot ce ma inconjoara imi atrage atentia. Sunt multi copii in casa in care locuiesc. Imi sunt ca niste frati mai mari. Sunt pusi pe glume mereu, ma trag de coada, iar eu ii musc in gluma. Ne jucam de dimineata pana seara. Ma simt atat de bine in noua familie... sunt un norocos ca m-au ales pe mine!

A patra luna

Astazi stapanii mei mi-au aplicat o corectie. S-au suparat pe mine pentru ca mi-am facut nevoile pe covor. Insa nu m-a invatat nimeni ca nu este bine sa fac asa ceva si nici nu m-a scos nimeni la plimbare in curte.

Asa ca de astazi voi dormi pe hol. Noptile vor fi, cu siguranta, foarte lungi pentru mine.

A opta luna

Sunt un caine fericit! Am o familie iubitoare care ma ingrijeste, ma rasfata si ma protejeaza. Cel mai mult imi place cand ma scot in curte. Alerg, ma joc, iar cateodata sap gropi, asa cum faceau stramosii mei, lupii, cand isi ascundeau hrana. O singura problema am - nimeni nu ma educa. Dar, in definitiv, daca sunt fericit, asta nu mai conteaza prea mult.

A douasprezecea luna

Astazi implinesc un an. De acum, sunt un caine adult. Stapanii mei spun ca am crescut mai mult decat se asteptau. Ce mandrii trebuie sa fie de mine!

A treisprezecea luna

Astazi stapanii mei au decis sa ma lege. Asa ca m-au scos afara si mi-au facut cunostinta cu noua mea locuinta... un cotet vechi si urat. Mi-au pus de gat un lant greu si scurt.
Aproape ca nu mai pot sa ma misc. Cateodata bate soarele pe cotetul meu, incat abia mai pot respira. Uneori este atat de multa umbra, incat tremur de frig. Nu inteleg nimic din tot ceea ce mi se intampla.

A cincisprezecea luna

Nimic nu mai este ca altadata. Ma simt atat de singur. Nu pot deloc sa ma obisnuiesc cu noul mod de viata. Familia nu ma mai vrea. Uneori, uita ca mi-e foame sau sete. Cand ploua, cotetul se uda si mi-e atat de frig... Poate as uita de frig daca m-ar mai iubi, macar un pic...

A saisprezecea luna

Astazi m-au dezlegat, in sfarsit. Sigur le este mila de mine si ma vor primi in casa din nou. Sunt atat de fericit, incat sar in sus de bucurie. Dau din coada, in semn de multumire, si incerc sa ma joc cu ei. Ne indreptam spre masina. Acum am inteles, ma vor duce la plimbare!

Plecam catre o destinatie necunoscuta.
Dar nu conteaza unde mergem, important este ca suntem impreuna. Deodata, la marginea unei paduri, opresc masina. Deschid portiera, iar eu cobor bucuros, crezand ca acolo vom petrece o zi de neuitat. Nu inteleg de ce inchid usa de la masina si pleaca.

Incep sa latru. M-au lasat acolo. Alerg dupa masina cat pot eu de repede. Disperarea mea atinge cote maxime cand imi dau seama ca am obosit si nu mai pot alerga. Ei nu s-au oprit, nici macar nu au privit inapoi. Ce ma voi face eu de acum incolo? Singur, trist si obosit, incep sa hoinaresc dezorientat pe sosea. Stiu un singur lucru, trebuie sa gasesc drumul spre casa.
 

Comentarii (18)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • maria pe 29 Nov 2010, 17:14
    dragostea

    acest text ma facut sami dau seama ce mult inseamna iubirea.nu pot sa cred ca cineva poate atinge asa tare sufletului chiar akolo unde il doare.iubirea inseamna totul .cand aceasta lipseste inseamna ca esty pierdut sau inca mai ai o sansa dar pentru schimbare.cea ce am citit pentru mine a fost dureros

    1
    0

  • Evelina pe 27 Iul 2010, 21:19
    Trist:((:((:((

    Oamenii cu suflet mare au si un suflet trist pt ca ei colectioneaza tristetea din jurul lor si o imprima ca un invelis pe care iti lumineaza sufletul...Dar uite ca tristetea din sufletul lor ne ajuta si pe noi sa vedem , sa auzim sa vorbim si sa purtam animalelor mila si sa le oferim ceea ce ele vor..(dragoste , un acoperis deasupra lor si mancare) ...Un suflet mare rar gasesti unde sa poti vedea cata durere poate fi acolo...:((:((:((

    1
    0

  • nadyanka pe 28 Apr 2010, 17:44
    Medalioane personalizate pentru "cel maibun prieten"

    www.argintarie.ro iti ofera in premiera intr-un magazin online de bijuterii: Personalizarea prin gravare mecanica prin impact. Magazinul iti pune la dispozitie suporturi pentru gravare din argint si inox. Putem grava atat text cat si fotografii.

    1
    0

  • alina pe 7 Sep 2009, 13:41
    opriti tristetea

    daca baseasca junior nu si ar lua blugi la 20 de milioane si nu ar mai face tacsu atatea vile si alti parlamentari ar avea si caini un adapost ! asa cum basescu a autanasiat o tona de caini din gura lui asa sper sa o eutanasieze si pa fisa cineva !

    0
    3

  • corina pe 17 Mai 2009, 23:41
    asta este realitatea!

    am avut 2 rottwelieri.,.,.,am avut o viata frumoasa...am crescut impreuna cu ei..multe clipe..multe zile..multi ani petrecuti alaturi de ei....insa a trebuit sa-i parasesc.....i-am lasat prietenului meu cel mai bun....a trebuit sa plec cu familia in strainatate....viata in Romania este grea....mai ales cu recesiunea asta....ii auzeam sii ii vedeam la web...pe internet ....plangeam cu noptile....nu dormeam...au trecut 2 ani de cand nu i-am mai vazut...si akm am camera plina cu pozele lor....si pe telefon am poze cu ei...dupa atata timp...akm..am un nou caine!il iubesc!dar nu ii uit niciodata!ei sunt in sufletul meu zilnic!

    1
    0

  • dd pe 23 Apr 2009, 03:58
    pentru valeria777

    pentru valeria777 Te inteleg ce simti , identic am trecut si eu prin asta. Legea nu te ajuta cu nimic din pacate, stapanul este cel care trebuie sa supravegheze animalul. Ba dimpotriva multa lume te va acuza de neglijenta neintelegand ca lumea ta este distrusa fara acest mic sufletel. Am plans mult citind acest articol. Dupa pierdferea catelusei mele in acelasi mod descris de valeria, am regasit durerea catelusei mele intr-un pasaj. Doar ca eu nu pot acuza pe nimeni. Doar eu sunt vinovata. Valeria, sunt atatia catelushi care ar fi dornici sa te iubeasca. Nimic nu imi poate inlocui catelusha mea draga care am pierdut-o. Ea are locul ei special asa cum nimeni nu ar intelege. Dar acum am 2 fetite din aceeasi rasa si imi umplu inima si ziua, chiar daca in suflet am mai mult decat un sertar si pentru cealalta care am pierdut-o. Ia-ti un alt catel iar dragostea pe care o ai de daruit nu o vei varsa prin suferinta. Mult bine!

    1
    0

  • naruka pe 30 Nov 2008, 12:47
    saracutul

    saracutul catelus am 4 caini o pisica si un perus si ma descurc greu dar nui abandonez cat de greu imi este si imi aminteste de un caterlus vagabond de venise avea numai talente mergea pe ritmul muzici se juca frumos dar era orb :(( si de atunci mi s-a rupt inima de cand nu l-am mai vazut prin curte sau cu o pisicuta puisor a calcato masina si eu ducanduma sai cumpar mancare papagalului o zaresc in fata porti trei luni m-am invinovatit :((

    2
    0

  • anonima pe 11 Oct 2008, 21:30
    ma pis pe cei care abandoneaza caini

    CEai care abandonati un caine sunteti niste finte fara mila.DC lATI LUAT SAL PARASITI va rog nui faceti asta uni biet catel neajutorat care nu poate cere ajutor AVEZTI MILA

    2
    0

  • Duma Otilia pe 6 Oct 2008, 09:17
    despre catei

    Cu adevarat sufletelele astea au atat de mult de suferit!Pe strada la mine au fost aruncati 5 catelusi care nu au mai mult de 3 saptamani.Au zacut asa 48 de ore pana cand incepand ploile,i-am luat la mine acasa.Dar ma gandesc cu groaza ce voi face cu ei,fiindca nimeni nu-i vrea si sunt multi, iar eu nu pot sa-i tin.

    1
    0

  • valeria777 pe 5 Oct 2008, 19:58
    cainele meu...

    Avea 7 ani, il chema Black, un rottweiler superb,de-o blandete si de-o inteligenta greu de descris dar mai presus de toate calitatile era Sufletul meu, eram nedespartiti, numai eu si el. Intr-o seara am iesit ca de obicei afara, isi tinea mingia in gura si deodata i-a scapat, s-a rostogolit pe carosabil si.... Black dupa ea.Ca intr-un film de groaza a trecul o masina cu "viteza luminii" si l-a lovit... atat de tare, ca l-a omorat. S-a scuzat si a plecat. Si gata!Au trecut 12 zile , eu nu pot sa ies din depresie,ca intr-un film de groaza, retraiesc tot timpul impactul care l-am auzit... si cum l-am ingropat pe Black. Sunt distrusa, casa e goala fara el, parca nu este mobila in casa, parca traiesc intr-o alta lume. Nu stiu sa traiesc fara Black. Nu vreau sa-l inlocuiesc imediat pe Black, nu e drept ,dar stiu sigur ca fara caine nu pot sa traiesc. Vitezomanul a plecat , imi aduc vag aminte ca i-am dat nr. de tel. trebuia sa ma sune a doua zi sa mergem la politie sa dau declaratie sa-si poata lua dovada ca sa-si repare masina. Evident nu m-a sunat, desigur si-a reparat masina, iar eu am ramas fara Black. Numai pe el il aveam...Stie cineva daca pot sa-i atrag atentia legal? Sau o alta varianta?De dragul lui Black si pentru ai proteja si pe alti caini de acest vitezoman!!!

    2
    0

  • ramy_81 pe 4 Oct 2008, 20:14
    Trist

    Trist ca nu se ocupa nimeni sa faca clinici cum sunt la americani, cu doctori si politie care isi fac treaba!Daca voi avea puterea vreodata sa fac ceva in sensul acesta o voi face insa pana atunci......nu-mi ramane decat sa le dau ceva de mancare si sa le vrb frumos!

    2
    0

  • emilia pe 4 Oct 2008, 12:31
    ..din jurnal

    versiunea om:Doi indragostiti in plimbarea lor de seara,vad un caine intins pe spate,slab(lesinat) cu ochii pierduti in stele.il vede azi ,il vede maine,la fel.Se decid sa-i curme suferinta si-l impusca. versiunea caine:Saturat de atatea observatii;nu te scarpina ,nu fa pipi ,nu sta pe pat ,nu te freca....,nu latra,nu,nu ,nu...s-a decis s-o ia la sanatosa.Si cand era in culmea fericirii ,cu puta-n sus ,bucurandu-se de tot si toate,vine din nou (omul)si-i scurteaza viata-n libertate.

    1
    0

  • Gianina pe 3 Iul 2008, 20:03
    dragoste neconditionata...

    Am citit povestea de mai sus si ma apucat plansul... Am acasa o cokerita frumoasa foc, am luat-o de la o luna si 2 saptamani, acum are 2 ani si 6 luni, e o frumusete.Dumnezeu a inzestrat cainii cu perfectiunea, sunt fideli, ascultatori iar dragostea neconditionata pe care ti-o ofera pana la sfarsit un om nu va sti niciodata sa o faca! Nu inteleg cum este posibil sa chinui un suflet atat de curat! Acelora care nu le plac animalele este mai bine sa le evite, iar cei ce le cumpara si le "iubesc" doar cand sunt puiuti...ar fi mai bine sa se gandeasca de zece ori inainte sa isi abandoneze animalul, deoarece si noi toti am fost "puiuti"...iar cand crestem avem nevoie mai mult de acea dragoste neconditionata de care vorbeam mai sus.... Sa stiti un lucru cainele lovit si ucis azi, poate fi omul de maine!!!!

    1
    0

  • bianca pe 3 Iul 2008, 18:16
    ce poveste trista...

    pe mn ma apucat plansul :((:(( by oit sa cred...in ce familie a nimerit bietul catelus...dupa 1 an sal abandonezi...eu am luat de pe str o pisicuta...acum este mare si frumoasa si a facut pana acum ceva puiuti...si nu as fi instare sa fac niciodata vreun rau unui animalut...nu pot sa cred ca totusi sunt oameni care fac asa ceva...nu inteleg cum ii lasa inima...bn ca la ales cineva pe bietul catelus...chiar si cu 3 picioare,va fi fericit...pt ca va avea un camin si ceva mancare...si o pers langa el care il va iubi...:*

    2
    0

  • cosmin pe 1 Iul 2008, 19:23
    ce oveste trista

    Ce familie a fost aia a luat saracul caine au avut grija de el 1 an si dupaia la-au lasat la marginea padurii.Ce oameni cruzi.Multi oameni sunt ca acea familie dar putini ca acea femeie.Aproape ma apucase plansul cand am citito.Cam asa sunt toti caini de pe strada

    2
    0

  • deea pe 29 Iun 2008, 21:53
    trista povestea:((

    este foarte trist ce se intampla cu bietele animale..uni oamenii isi bat joc de cainii pt ca sunt rai si fac mizerie..dar ei nu au nici o vina pt ca sunt lasati in strada abandonati si neiubiti de nimeni...eu una mi-as dori ca acei cainii sa nu mai sufere si sa aibe si ei un adapost si o mancare..ca au si ei suflet..nu sa ii omoare ca sa isi faca lumea blanuri:( urasc nedreptatea...

    1
    0

  • Bubu pe 28 Iun 2008, 01:39
    super trist dar foarte adevarat

    imi pare foarte rau pt acel catelus si stiu k multi sunt la fel ca el acum.Este trist cand sti k viata lor tine de noi oamenii si k uneori sau mereu suntem niste impoceiti si tampiti E tare rau si sincer sa le multumim lor k altfel Dumnezeu ne-ar fi luat pe totii cat suntem de rai.datorita lor mai suntem pe acest pamant.Cei cu cap ma refer la oamenii mari ,importanti face-ti ceva ei nu au nici o vina.vA pup

    0
    0

  • ionela pe 24 Apr 2008, 23:27
    ce trist:(

    chiar e adevarata povestea??asa de trista:(:(m-a apucat plansu...saracul catel....putine pers inteleg cat de important e un animal,ce prieten adevarat este si cata dragoste ne ofera fara sa ceara in schimb prea multe doar putina iubire,un acoperis deasupra capului si o bucata de paine.....din pacate unii nici atat nu primesc.......unele pers isi iau un animal si il tine cat e pui dupa ce se mareste gata...nu-l mai vor....impocritii.......Dumnezeu e Mare o sa aibe grija de toti:(............bye

    3
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod