Carolina dog - made in USA

Oamenii si cainii s-au bucurat intotdeauna de o relatie speciala, care dateaza din epoca preistorica, de o legatura durabila raportata la originile stravechi, intr-o vreme cand cainii pe care ii vedem in ziua de azi se transformau din animale salbatice in blanzii nostri companioni.

Deseori se intampla ca o rasa sa isi aiba originile in intalnirea dintre un exemplar nedorit sau neagreat de vreo canisa si un caine "de pripas", abia iesit din intunecoasele paduri.

Dar ceea ce este putin probabil este ca aceste animale sa produca o revelatie in stiinta, acel "Evrika!" extaziant, care sa aduca lumina in evolutia si cultura umanitatii si totodata sa reveleze indicii despre misterioasa origine a fructuosului parteneriat dintre oameni si canide.

Si totusi tocmai acest lucru s-a intamplat cu misterul ce plutea in jurul "creaturii" cunoscute sub numele de Carolina dog sau, mai neaos spus, cainele de Carolina, care se pare ca este o ruda a primelor animale care au insotit omul in drumul situat de-a lungul Stramtorii Bering catre Nordul Americii, acum mii de ani.

La fel de bine, acest caine poate fi nimic mai mult decat o salbaticiune a timpurilor moderne; nimeni nu stie cu exactitate istoricul sau, iar dovezile genetice, desi sugestive, sunt, deocamdata, neconcludente. Indiferent de cum stau lucrurile, cainele de Carolina si alte specii canide primitive, a caror origine ar putea fi demonstrata, fac parte dintr-un program controversat ce are la baza descoperirea originii cainilor moderni, dar si evolutia procesului de domesticire.

Iata care este, pe scurt, povestea descoperirii controversatului caine de Carolina... In primul rand, nu putem vorbi despre acesta fara a-l aduce in centrul atentiei pe renumitul profesor doctor Lehr Brisbin, de la Universitatea din Georgia, departamentul energetic amplasat pe raul Savannah din Carolina de Nord - o intinsa rezervatie nucleara presarata cu reactoare construite la ordinul guvernului federal.

Accesul oamenilor in aceasta zona indepartata si imprejmuita cu sarma ghimpata fusese restrictionat, cainii salbatici care populau zona de secole neavand posibilitatea sa se imperecheze cu cainii domestici. Cu toate acestea, in ciuda catorva locatii in care persistau reziduurile radioactive, zona era un adevarat paradis al salbaticiunilor.

Ca un pasionat si perseverent om de stiinta, cu o energie nestavilita, Brisbin si-a extins aria de cercetare, fiind din ce in ce mai preocupat de procesul de domesticire a animalelor, ceea ce se potrivea ca o manusa cu mai vechiul sau hobby: cresterea si dresajul cainilor.

Tocmai din aceasta cauza s-a si atasat de Horace, cainele de Carolina descoperit de Brisbin in anii '70, la granita sitului de pe raul Savannah. In cercetarile sale timpurii care tratau domesticirea, Brisbin era pur si simplu fascinat de originile adevaratilor caini salbatici, precum australianul Dingo, intrebandu-se daca nu cumva cainii care au insotit primii locuitori din America de Nord nu aveau ceva in comun cu acestia.

Astfel, Brisbin a inceput sa studieze toate dovezile arheologice si antropologice care-l puteau ajuta sa descopere misterul ce purta numele de "Carolina dog", petrecandu-si timpul liber pentru a-si insusi cat mai multe cunostinte despre asa-numitii "caini paria" ai lumii antice, care imprumutasera ceva din trasaturile cainilor Dingo (poate de aici li se trage si porecla: Dixie Dingo!).

In multe tari din Europa, Asia si Africa, in straturile inferioare ale civilizatiei, existau numerosi caini ascunsi "in umbra" - nu animale de casa rasfatate si crescute in puf, ci animale neimblanzite, uneori malnutrite, obisnuite sa caute prin gunoaie resturi de hrana pentru a putea supravietui, animale care ocoleau oamenii si tot ce insemna civilizatie, supravietuind la hotarul dintre salbaticie si blandete.

Cat priveste infatisarea acestora, chiar daca se aflau in Afganistan, Koreea sau Malaesia, aveau trasaturi comune: robe scurte, cozi curbate, urechi erecte si fete de vulpita! In India, aceste animale erau numite "paria" (dupa casta cu acelasi nume).

"Obsedat" de asemanarea izbitoare dintre cei pe care el i-a botezat "Carolina dogs" si cainii Dingo, Brisbin s-a orientat din ce in ce mai mult catre cresterea si cercetarea acestei rase: "Intr-o zi de iarna, acum circa 20 de ani, l-am scos pe Horace la o plimbare prin zapada, impreuna cu ceilalti caini ai mei (cu pedigriu!).

In acea zi, nu stiu din ce motiv, i-am acordat lui Horace o atentie deosebita: practic, i-am admirat roba, alura, proportiile si mi-am dat seama ca seamana incredibil de mult cu cainii Dingo.", afirma Brisbin.

Cu timpul, Brisbin a realizat ca aceasta descoperire este ceva unic. Marimea, forma, culoarea si comportamentul acestor caini, atat de asemanatori canidelor primitive, sugereaza faptul ca ar putea fi "copii" fidele ale primilor caini existenti in aceasta regiune. Brisbin a comparat craniile cainilor de Carolina cu cele ale unor exemplare din India, vechi de 2.000 de ani, descoperite in siturile arheologice reprezentative nativilor de pe continentul American.

Brisbin a reusit sa-i convinga pe membrii Asociatiei Raselor Rare din America si pe cei din United Kennel Club sa recunoasca rasa. Acest lucru a devenit realitate, iar acum, ca orice rasa "care se respecta", evolutia cainelui de Carolina este atent supravegheata.

Cainii de Carolina sunt caini de paza excelenti, dar totodata prieteni loiali si demni de incredere pentru oricine stie sa le acorde ingrijirea de care au nevoie; raspund la comenzi intr-un mod exceptional atunci cand liderul isi impune autoritatea si au un inalt grad de posibilitati de dresaj.

Daca la numeroase alte rase, care traiesc de mult timp in compania omului, instinctul de a urma masculul Alfa a disparut, acest lucru nu este valabil si in cazul cainelui de Carolina.

Un bun proprietar al acestei rase trebuie sa fie o persoana activa, care iubeste si intelege animalele si, nu in ultimul rand, trebuie sa fie capabil sa le respecte inteligenta si sistemul social.

In sudul rural al Americii, Carolina dog este cunoscut sub denumirea de "caine urlator". Cercetarea lui Brisbin s-a concretizat in ecranizarea documentarului "In Cautarea Primului Caine", realizat de echipa binecunoscutului National Geographic. Si, pana cand istoria isi va dezvalui noi si nebanuite vestigii, cainele de Carolina va ramane in istorie drept cea mai veche rasa canina de pe teritoriul Americii.

Tara de origine: Statele Unite ale Americii.
Rasa a fost recunoscuta in 1989 de catre Asociatia Americana a Raselor Rare si in 1995 de United Kennel Club.
Utilizare: caine de vanatoare si de paza.
Speranta de viata: 12-14 ani.

Aspect fizic: este un caine de marime medie, avand infatisarea unui sacal sau a unui lup; trasaturile distinctive ale rasei sunt acelea care confera posibilitati de supravietuire in salbaticie, printre ierburile inalte ale savanei si in habitatul padurilor mlastinoase din sud-estul Statelor Unite; spate drept, de lungime medie; talie distincta, punand in valoare, impreuna cu o crupa pliata, adancimea pieptului.