În weekend, ca orice animal şi copil din Bucureşti, am fost în parc. Şi daaaa... a fost frumos. Soare mult, parteneri de joacă şi multă veselie. Am alergat, am stat la soare şi am mirosit iarba. A fost delicios. Sunt una dintre fiinţele care s-au rugat pentru venirea acestei primăveri. Şi asta Nu pentru că nu-mi place zăpada. Ci pentru că îmi place soarele. Îmi place iarba. Îmi place veselia caracteristică primăverii.
Mi-am făcut şi un nou prieten. De fapt o nouă prietenă.
Ariana. O fetiţă dulce, veselă şi mare iubitoare de animale. Deşi la început a fost puţin temătoare susţinând mare şi tare că ea iubeşte "doar căţeluşii mici şi pufoşi", am reuşit s-o cuceresc. Nu mi-a fost uşor şi aspectul meu de câine rău nu m-a ajutat :P. În plus, nici mama ei nu mi-a permis la început să mă apropii de ea.Ariana mi-a povestit visul ei: să aibă un căţeluş pufos doar al ei cu care să se joace şi să împartă perna la culcare. Însă părinţii i-au spus că trebuie să aştepte.
Cât? Nici ea nu ştie. Părinţii ei se tem ca şi alte sute de părinţi. De cate ori nu ai auzit poveşti despre câini care au atacat copii mici? Câţi câini sunt abandonaţi atunci când într-o familie apare un copil? Însă nu este vorba doar de câini. Şi pisicile au deseori aceeaşi soartă. Câinii şi copiii pot fi atât una dintre cele mai mari bucurii, cât şi una dintre cele mai mari probleme. Însă cu puţin efort şi răbdare, câinele poate deveni cel mai bun prieten al copilului. Şi chiar un ajutor.Specialiştii susţin că animalul de companie joacă un rol important în educaţia copilului. Cu ajutorul patrupedului, cel mic devine conştient de responsabilitatea sa, e mai sociabil şi învaţă să aibă grijă de cei din jur.
Mi-ar fi plăcut un copil prin casă. Poate chiar mai mulţi :) Mai târziu, când voi fi mai mare, poate voi avea şi un mic stăpân pe care să-l învăţ tot ce am aflat eu despre această lume...
Posteaza comentariu