Învaţă să găteşti: Tot ce trebuie să ştii despre sosuri. Află cum să le prepari

E primăvară, s-a încălzit, ai mai multă energie şi poftă de întâmplări noi. Nu ar fi frumos dacă ai aduce primăvara şi în meniul tău? Mâncarea bună a fost apreciată dintodeauna. Dovadă stau cărţile de bucate şi cronicile Romei Antice, care descriu banchete fastuoase, cu mâncăruri alese şi valuri de vin.
E primăvară, s-a încălzit, ai mai multă energie şi poftă de întâmplări noi. Nu ar fi frumos dacă ai aduce primăvara şi în meniul tău?

Mâncarea bună a fost apreciată dintodeauna. Dovadă stau cărţile de bucate şi cronicile Romei Antice, care descriu banchete fastuoase, cu mâncăruri alese şi valuri de vin. Unul dintre cei mai vechi cronicari gastronomici, Archestratus din Gela (Sicilia), scria despre feluri simple de mâncare, gătite cu ingrediente proaspete de sezon, fără prea multă sare ori grăsime, şi cu sosuri uşoare.

Alt gurmand cunoscut din aceeaşi perioadă a fost Marcus Gavius Apicius (80 î. Hr. – 40 d. Hr.) – faimos pentru banchetele organizate şi sumele exorbitante pe care le cheltuia pe mâncare şi bucătari. Sosurile servite de el erau complexe, cu arome puternice şi numeroase ingrediente.

Într-adevăr, reţetele s-au schimbat de-a lungul timpului - de exemplu, nu se mai folosesc peşti fierţi întregi în sosuri, iar asta nu poate să fie decât o veste bună.

Tipurile de sos au fost aşezate ordonat în familii de Auguste Carême (spaniol, velouté, béchamel şi german) şi apoi de Auguste Escoffier (categoriile lui includ sosul olandez, sosul spaniol, sosul tomat, velouté şi béchamel).
Astăzi, avem la dispoziţie o mulţime de combinaţii care să ne încânte simţurile.

Pe lângă faptul ca prepararea lor e o poveste în sine, şi istoria lor e impresionantă: ştii ce ascund numele lor? De exemplu, sosul Béchamel a fost numit în onoarea contelui Louis de Béchameil, apropiat al lui Louis al XIV-lea. Reţetele lor, considerate atât de preţioase că au fost ţinute mult timp secrete (şi, evident, transmise unui număr foarte limitat de persoane din anumite restaurante).

Cum să spui “nu” când ai în farfurie paste înecate în sos tomat cu oregano şi un pic de usturoi, sparanghel pe grătar cu sos de lămâie si unt sau pui la cuptor cu sos Poulette (cu supă de ciuperci, suc de lămâie şi pătrunjel tocat)?

Te-ai mai plânge de mâncarea fadă, dacă ai gusta o friptura fragedă de vită cu sos Robert, făcut cu unt, ceapă, vin alb sec, oţet de vin alb şi muştar de Dijon?

Ai savura mult mai mult legumele sotate dacă ar fi stropite cu puţin sos Alfredo, cu smântână, usturoi, unt, pătrunjel şi parmezan? Nu-i aşa că ai mânca mai des salate răcoroase de primăvară, cu legume şi verdeţuri proaspete, cu dressing din ulei de măsline, suc de lămâie şi ierburi aromatice?
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod