Probabil ca ar trebui sa nu ne mai facem planuri. Nu ti s-a intamplat niciodata? Vii dimineata la birou plina de energie si pusa pe fapte mari: astazi vei finaliza, in sfarsit, proiectul acela stufos (de care seful te intreaba de o saptamana), vei reface prezentarea in conformitate cu ultimele sugestii ale clientului, vei mai bifa inca vreo trei probleme trecute in agenda si marcate cu "urgent"...
Ei bine, sunt toate sansele ca la sfarsitul zilei de lucru sa constati ca n-ai realizat mai nimic din ce ti-ai propus. Si cat de sigura pe tine si entuziasmata erai dimineata... Cu siguranta, este frustrant si probabil ca toti ne-am confruntat macar o data cu o situatie de genul acesta.
Dar de ce se intampla astfel? Nu se pune problema ca nu ai fi fost suficient de constiincioasa si de implicata, ci mai degraba au intervenit factori externi, care te-au perturbat din ce faceai si pe care, pe moment, nu i-ai constientizat ca atare. Numai ca timpul tace si trece, zice o vorba.
Nu mai vorbim despre factorul stres, care este inerent. Sub imperiul nenumaratelor cerinte de la locul de munca, ajungem cateodata in situatia de a simti ca pur si simplu nu mai facem fata.
Toata lumea are nevoie de tine "ieri", solicitarile se aduna si, daca la aceasta se adauga faptul ca nu intotdeauna reusesti sa-ti indeplinesti sarcinile la timp, problema ar putea capata dimensiuni serioase. Cum ai putea evita asemenea situatii?Esti intotdeauna "prezenta la apel"
Uimitoarele progrese inregistrate in domeniul tehnologiei comunicarii s-ar putea intoarce impotriva noastra, cateodata. In definitiv, daca ai la dispozitie telefon de serviciu, Blackberry si laptop, sefii se pot astepta sa fii disponibila 24 de ore din 24. Si, de multe ori, simti ca te ia valul si te conformezi.
Sau: lucrezi la un proiect, dar primesti un e-mail cu o problema de care s-ar putea ocupa si unul dintre colegii tai. Insa sefii te solicita pe tine si de multe ori dai curs cererii fara a te gandi ca, din moment ce esti ocupata cu altceva, este dreptul tau sa te degrevezi de o parte din sarcini. Iar in exemplul dat, posibilele urmari ar fi acestea: ramai in urma cu lucrul la proiectul initial sau te suprasoliciti si duci ambele treburi la bun sfarsit, cu pretul oboselii suplimentare si epuizarii psihice.
Oricum ai privi lucrurile, tot la stres si surmenaj ajungi, in final.Ce poti sa faci? In primul rand, invata sa spui "nu". Exceptand situatiile cu adevarat speciale sau profesia de medic, majoritatea problemelor sufera amanare pana a doua zi. Nu te lasa convinsa sa revii la birou dupa incheierea programului, pentru ca nici nu-ti vei da seama cand asta s-a transformat, deja, intr-un obicei.
Acest lucru este valabil si in ceea ce priveste surplusul de solicitari. Daca stii ca problema de care te ocupi este importanta si iti solicita implicare totala, ai curajul si refuza sa-ti mai asumi ceva pana cand nu termini ceea ce ai de facut. Nu, nu vei fi criticata din aceasta cauza - ci daca nu reusesti sa duci totul la bun sfarsit.
Tii totul in tine
Sa fim realisti: job-ul ideal nu exista, oricat de mult ne-ar placea ceea ce facem. Inevitabil, in orice mediu profesional apar mici frecusuri si frustrari generate de diferiti factori: colegii, seful, clientii mofturosi, deadline-urile imposibile, situatiile acelea de-a dreptul enervante cand, pentru a-ti face treaba, ai nevoie ca si altii sa-ti furnizeze datele si informatiile necesare...
Unele persoane tind sa nu-si manifeste nemultumirea, preferand sa lucreze in tacere si sa se straduiasca sa se achite de sarcini, in pofida nemultumirilor acumulate.
Dar in felul acesta, pe termen lung, iti faci un deserviciu: nu vei mai putea da acelasi randament, pentru ca vei fi efectiv obosita din punct de vedere psihic, inainte de a te apuca propriu-zis de munca.Bineinteles, nu iti sugereaza nimeni sa iti reversi nemultumirile si frustrarile in continuu, pentru ca vei cadea in extrema opusa. Poti face insa doua lucruri: acolo unde este posibil, discuta cu persoanele respective si spune-ti calm punctul de vedere (eventual, prezinta si cateva posibile solutii); de asemenea, socializeaza cand poti cu ceilalti colegi. Poate ca nu se vor lega prietenii stranse, insa o mica sueta in pauza de cafea sau de masa nu face rau nimanui. Ai putea constata ca si ei au frustrari asemanatoare, si poate ca impreuna veti gasi o solutie. N-ar fi insa indicat sa aduci seful in discutie...
Cand ti-ai facut ultima data ordine pe birou?
Curios lucru. Asta nu are nimic de-a face cu harnicia ta, in general. Cu alte cuvinte, acasa esti foarte constiincioasa din acest punct de vedere, dar de cele mai multe ori biroul tau arata ca si cum tocmai ar fi trecut Tom si Jerry pe acolo.
Dosare, carti, hartii, obiecte de papetarie (numeroase!), agende, telefon, post-it-uri ratacite - si exemplele ar putea continua.Nu mai vorbim despre faptul ca toate acestea acumuleaza praf si constituie un mediu propice pentru dezvoltarea unor germeni. In plus, o asemenea ambianta nu este deloc potrivita pentru lucru. Daca trebuie, vino dimineata cu zece minute mai devreme si fa ordine. Pune - de ce nu? - o floare intr-o vaza mica. Te vei simti, cu siguranta, altfel si vei avea alta pofta de munca. Si inca un aspect: oricat ai fi de ocupata, evita sa mananci la birou. Firimiturile se acumuleaza si acest lucru nu este de bun augur.
Comentarii (2)
inteleg mult prea bine...practic ma mutasem la birou si nu mai aveam viata in afara lui...sambete, duminici si sarbatori legale...totul pentru ca la inceput nu am stiut sa zic "nu", iar apoi era prea tarziu sa o fac. Constiinta pur si simplu nu ma lasa sa plec acasa stiind ca nu mi-am terminat treaba; iar asta se poate controla!! Dintr-o inertie in care intrasem consideram ca totul se poate...si numai de data asta, ca e o sedinta importanta...apoi o alta, inca un proiect etc... Imi placea ce faceam (si seful profita de asta si de constiinta mea!!), dar era prea mult...mi-am dat seama ce mult am de pierdut, ca munca nu e totul in viata si ca nu pot fi tratata de parca as fi un super-om. Intre timp, relatia mea s-a deteriorat (vorbeam tot timpul de munca si nu aveam energie pentru altceva). Din pacate, atunci cand sefii nu accepta ca exista viata in afara orelor de serviciu, trebuie zis "stop"; eventual (daca avem noroc), sa schimbam locul de munca. La inceput am inventat scuze...ca ma simt rau si trebuie sa ies la ora la care se termina programul, apoi m-am inscris la un curs post-universitar, la care era obligatorie prezenta :-))) Apoi mi-am gasit de lucru in alta parte...unde orele suplimentare erau complet justificate si rare. Si inca o data am inteles ce mult am pierdut...si cat de mult am avut de castigat. E greu, dar nu imposibil!! Nu va lasati!!!
Cu fiecare rand pe care il citeam mi se parea ca cineva descrie o zi/ o saptamana din viata mea. Totul este adevarat: de la faptul ca intru in birou bine dispusa (fredonand adeseori un cantec pe care l-am auzit dimineata la radio si visand cate puncte voi taia de pe "to do list") si pana la dezordinea care imi guverneaza spatiul de lucru si telefoanele sau e-mail-urile stupide pe care le primesc zilnic deoarece unora le e lene sa "citeasca instructiunile". Lasand acestea la o parte ramane intrebarea: daca am incercat toate varianele posibile si totusi pe zi ce trece agenda se aglomereaza, ce putem face? Unele lucruri chiar nu le putem controla, iar uneori a spune "nu", nu este o optiune. Sa fie solutia un job nou? Sper din suflet ca nu deoarece imi ador job-ul actual.
Posteaza comentariu