Eu nu am masina. Nu am avut niciodata. Si nu stiu nici sa conduc. Ma bate la cap Claudiu sa fac scoala de soferi ca ma lasa el sa conduc una din masinile lui (contrat aparentelor, nu sunt o femeie intretinuta), numai sa ma vada independenta. Pentru el, a avea masina e o chestie de putere. Nu trebuie sa chemi taxiuri, nu alergi sa prinzi metroul, esti un om liber si stapan pe modul si timpul tau de deplasare. El are doua masini: una frumoasa pe care o conduce zi de zi si un jaf vechi cu care se plimba cand e frumusetea in service sau cand are de transportat chestii naspa (cand merge la pescuit de exemplu). Evident, mi-ar da mie jaful pana mi-as lua eu altceva. S-a interesat el si de preturi si masinile second hand mici si „de gagici” costa doar cateva mii de euro. Daca economisesc... Citeste mai mult

Scenariul lui Fetters are meritul unei abordari sobre si ambitioase. Din pacate, ambitiile sunt prea mari pentru un necunoscator intr-ale meseriei. Cele doua ploturi principale - dramele familiale ale protagonistilor - comunica firav si evolueaza disproportionat: povestea lui Tyler, pornind de la niste premise schematice si greu credibile, dobandeste totusi o complexitate si o consistenta cu mult peste cele ale situatiei lui Ally, mult mai originala ca punct de pornire dar ramasa la un nivel liniar si simplist. In schimb, kickstart-ul intregului film (al carui motiv se regaseste si ca tag final) este evenimentul declansator din trama lui Ally - care, cum spuneam, ramane in subsidiar, desi s-ar fi vrut impletita echilibrat cu a lui Tyler. In plus, ritmul epic treneaza, fara a beneficia... Citeste mai mult

E incredibil cum unii barbati au capacitatea fantastica de a spune numai lucruri nepotrivite, de a face numai gesturi exagerate si de a realiza aceste performante absolut natural. Eu cred ca si daca m-as stradui sa fac un om sa ma urasca tot as nimeri prost din cand in cand si as fi de acord cu el sau i-as lasa o impresie ok. Nu vi s-a intamplat niciodata sa iesiti undeva si sa vi se para ca tipul cu care sunteti da din lac in put? Sa va fie voua rusine de rusinea lui? Eu sunt experta in astfel de penibilitati. Cea mai sigura cale prin care un barbat isi poate taia singur craca de sub picioare este o marturisire de tipul “cu mine fetele s-au purtat mereu urat” sau “eu n-am avut niciodata noroc sa ma vrea o fata draguta”. Cand aud asta incep sa ma intreb ce caut eu cu el. Adica eu sunt... Citeste mai mult

Acum cativa ani toti prietenii mei erau corupti de un fel de isterie a serialului LOST. Eu nu ma uitam la asa ceva, poate tocmai pentru ca se uita toata lumea. Mi se parea un film ca toate filmele, rasuflat, previzibil si plin de clisee. Mare socoteala! Unii pierduti pe o insula se sperie de vipere si serpi si ca sa treaca bine peste astea din cand in cand fac sex unii cu altii. Ce putea fi mai mult de atat? Serialul rula deja de trei ani cand l-am descoperit. Eram bolnava si stateam inchisa in casa sa beau ceaiuri si sa fac infuzii. AXN facea un fel de maraton de doua zile si difuza episod dupa episod si m-am uitat si eu jumatate de ora fara sa-mi dau seama ca ma uit la LOST. A fost suficient, de atunci sunt maniaca si super dependenta. Saptamana asta am downloadat ilegal toate... Citeste mai mult

Aseara, pe o ploaie mocaneasca, am fost la aprozar. Dar nu orice fel de aprozar, unul foarte special. Ce dor imi era de acest cuvant... De fiecare data cand il aud, simt miros de fructe proaspete, legume de tot felul si un iz de pamant proaspat plouat. Artistul Costache Popescu Ghergani si-a deschis aprozarul la Palatul Parlamentului. Garantez ca totul este proaspat, bio, eco, veritabil, original, made in Romania. Ce am vazut acolo? Pai, ladite de lemn cu fructe si legume proaspete de la tara, fara E-uri, copii multi, prietenii lui Costache, cateii Vier Pfoten, organizatia care ne spune sa "fim oameni cu animalele", jucarii, multe jucarii, oameni frumosi, cu plete in vant, boemi, am ascultat niste muzica rock veche si am vazut multe picturi bio si ele. Am vazut gutui, domnisoare cu... Citeste mai mult

Deja imi place la nebunie noul meu job! Raluca este sefa mea. E cu doi sau trei ani mai mare ca mine si e genul ala de femeie geniala si independenta dar in acelasi timp foarte feminina si sensibila. Cautam o melodie azi pentru o campanie care sprijina ideea ca tinerii sunt viitorul si ca in ei e baza si ca trebuie sa-i lasam sa se desfasoare si alte clisee d-astea. Plecand de la asta am pornit o discutie de-aia fascinanta cum n-am mai avut din facultate cand picam captivata de vreun prof (strict academic desigur :P). Raluca spune ca romanii sunt caracterizati de indolenta si de atitudinea „lasa ca merge si asa” si ca nimeni nu incearca sa faca niciodata nimic mai mult decat strictul necesar, in nici un domeniu si in nici un capitol al vietii si ca nu o sa progresam pana nu o sa scapam de... Citeste mai mult