O lege care a venit prea târziu pentru cele două femei împuşcate în coafor. Abia după 22 de ani, violenţa asupra partenerelor sau soţiilor este reglementată. Şi ca întotdeauna, pentru a se ajunge aici a fost nevoie de suferinţă, de sacrificii, de vieţi pierdute.
Cum e să fugi mereu, să te ascunzi, să-ţi fie frică de cineva care şi-a pierdut discernământul şi care te bate şi te ameninţă cu moartea.
Sunt sute, mii de femei în România care sunt lovite, bruscate, ameninţate de către soţii sau partenerii lor.
E strigător la cer faptul că o femeie are atât de puţine mijloace să se apere, să scape din capcana unei relaţii eşuate.Aici nu e vorba de vină, de trădare, de diferenţa de opinii, de dorinţe sau de vise, aici e vorba că o femeie ia o decizie şi este atacată pentru asta. De ce e atât de înrădăcinată prejudecata că doar bărbaţii pot să plece, să se sature, să-şi schimbe viaţa, iar femeile trebuie să rabde.
Şi femeile rabdă. Şi Florina a răbdat până când şi-a pierdut viaţa ucisă de cel pe care-l părăsise.
Nimeni nu a putut s-o apere de furia dezlănţuită a unui nemernic. Presimţea că va muri, dar nu putea povesti despre drama ei, cine ar fi înţeles-o, în afara prietenelor ei şi cum puteau s-o ajute. Cei în măsură s-o ajute, n-au băgat-o în seamă. Plângerile ei s-au pierdut într-un vraf de hârtii uitate într-un dulap metalic.În România, poliţia nu intervine în scandalurile conjugale. Asta era o cutumă, o justificare de a munci mai puţin, poliţia se ocupă doar cu strânsul cadavrelor dintr-o relaţie eşuată.
Nu uitaţi, încă trăim în ţara în care se spune că ”bătaia e ruptă din Rai”.
Posteaza comentariu