De multe ori mă gândesc la faptul că fiica mea n-ar trebui să ştie cum a fost copilăria mea, cât de gri era viaţa în comunism, dar, totodată, mi-e teamă că acele lucruri vor fi uitate şi vom repeta aceleaşi greşeli.
Deşi s-au scris cărţi, există sute de volume despre suferinţa oamenilor provocată de un regim totalitar, avem tendinţa să uităm.
Înconjuraţi astăzi de dansul nebun ce se desfăşoară pe ecranul televizorului, de zumzetul calculatorului, nu mai suntem atenţi la trecut.
Şi atunci te afli în ingrata situaţie de a le aminti celor tineri de cum era mai demult. De cele mai multe ori mă abţin, dar mi-e greu atunci când observ că mulţi din generaţiile noi au uitat. Nu-i învinovăţesc şi, nici măcar nu le cer să respecte ceea ce au, dar aş vrea doar să înţeleagă un lucru pe care eu l-am înţeles târziu. Că pentru libertate trebuie să lupţi în fiecare zi. Pentru ca oamenii de lângă noi să trăiască într-o lume în care să aibă şanse cât de cât egale, nu sunt idealist, sunt unii care trebuie să lupte pentru libertate în fiecare zi. Din păcate, libertatea e ceva fragil, se câştigă greu, cu sacrificii mari şi se păstrează şi mai greu. Priviţi în jur şi vedeţi cât de ameninţată e libertatea individuală de când a început criza economică.Lupta pentru resurse a produs derapaje mari de la democraţie şi asta nu numai la noi în ţară. Priviţi ce se întâmplă în Grecia sau în Ungaria.
Teama cea mai mare e să nu ne întoarcem în trecut şi încerc, din când în când, să le reamintesc celor care au uitat şi celor care au tendinţa să laude regimul comunist că în urmă cu nu mai mult de un sfert de secol: magazinele erau goale, nu era apă, nu era curent electric şi programul la televizor era de două ore.
Nu aveai voie să ai o opinie, nu puteai să-ţi alegi şcoala, nu puteai să-ţi alegi meseria. Nu puteai să lucrezi acolo unde doreai, nu puteai să-ţi negociezi salariul şi nici să-şi cauţi alt loc de muncă, nu puteai să-ţi dai demisia, nu puteai să-ţi vopseşti părul, să-ţi faci unghiile sau să-ţi laşi plete (dacă erai băiat), nu puteai să te tatuezi, nu puteai să-ţi cumperi maşină, nu puteai să faci sex, nu puteai să vizitezi altă ţară, nu puteai să-ţi construieşti o casă, nu puteai să strigi, nu puteai să te plângi, nu puteai să vorbeşti.Dacă tot ce am scris mai sus vi se pare o exagerare, mai gândiţi-vă.
Posteaza comentariu