Iubirile lui Brâncuși: Femeile care i-au marcat viața și opera

Sunt întotdeauna la curent cu știrile interne și externe. Îmi place să vă aduc noutăți din viața vedetelor și povești din toate colțurile lumii.
Brâncuși a găsit în grația femeilor o sursă sublimă de inspirație. Cele mai frumoase muze i-au completat viața și opera artistului român.

Constantin Brâncuşi adora femeile: le curta, le atrăgea în universul artei sale și le transpunea frumusețea și grația în lucrările geniale cu care a uimit lumea. Obișnuia să se poarte foarte galant cu ele. "O femeie n-ai voie să o loveşti nici cu o floare", spunea artistul. 

 

Femeile au influențat viața și opera marelui Brâncuși

 

 

Fără ele, ar fi fost un artist uriaș, desigur, dar incomplet. Fără ele, nu am fi admirat "Domnișoara Pogany", "Muza adormită" și alte capodopere care definesc creația lui Brâncuși.

În 1919, când i s-a cerut să retragă "Prinţesa X", lucrarea expusă la Grand Palais, criticii afirmând că aceasta seamănă cu un falus, Brâncuși a răspuns că e un omagiu adus femeii: "Statuia mea, înţelegeţi domnule, este femeia, sinteza însăşi a femeii. Cinci ani am lucrat şi am simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Şi ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi fard pe obraji? Nu asta este femeia!", a spus el.

"Ar fi fost păcat să stric așa frumusețe făcând găuri pentru păr, ochi, urechi. Materialul meu este atât de frumos, cu linii sinuoase care strălucesc ca aurul pur și se adună într-un singur arhetip pe care toate femeile îl reprezintă pe Pământ"
, a adăugat el, notează Art in Society.

În atelierul din Montparnasse, personalitatea lui Brâncuși a fascinat multe femei frumoase care i-au devenit muze

 

Pe multe le-a iubit, însă niciuna nu i-a putut oferi tot ce căuta el. "Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărțează, încearcă să-l subjuge și să-l transforme în eroul papucului. Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaș, se ia de piept cu viața. Femeia lui trebuie să aștepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulise", le-a spus unor cunoscuți, în anul în care Maria Tănase l-a părăsit.

Penelopa pe care o căuta Brâncuși nu a apărut niciodată, însă femeile pe care le-a cunoscut au avut o contribuție însemnată în viața și în creația sa artistică.

Florence Meyer


Criticul Nicolae Argintescu-Amza a spus că pictorul american Sydney Geist pomenea, la un moment dat, despre o femeie care a avut un rol major în viaţa lui Constantin Brâncuşi. Marcel Mihalovici, pe care artistul îl alinta spunându-i Cipică, muzician român cu o carieră impresionantă desfăşurată peste hotare şi care a trăit aproape 40 de ani în preajma maestrului, a confirmat: "Este o femeie de o frumuseţe excepţională, iar Brâncuşi, care avea o slăbiciune pentru tot ceea ce era frumos, inclusiv pentru femei, avea şi pentru ea un fel de adoraţie, un fel de respect nemărginit.

Ea a avut rolul pe care nu l-au avut multe alte femei în viaţa unui bărbat. Era un fel de obiect de adoraţie."

Această femeie era Florence Meyer, o dansatoare modernă americană, cunoscută pentru pasiunea sa pentru fotografie, realizând celebre portrete fotografice actorilor și artiștilor vremii. Apropiată și protejată a lui Man Ray, a fost căsătorită cu actorul Oskar Homolka, consacrat în filmele lui Hitchcock.



Jurnalista Agnes Ernst Meyer l-a cunoscut pe Brâncuși prin intermediul soțului său și l-a sprijinit în multe rânduri pe plan profesional. Ea i-a prezentat-o pe fiica sa, Florence.

În ciuda diferenței de vârstă dintre ei, povestea lor de iubire a durat două decenii. 15 scrisori expediate de Brâncuși și semnate cu numele său, dar și cu pseudonimul de alint Morice, vor fi scoase la licitație, pe 4 martie, anunță Artmark. Prețul fiecărei scrisori pornește de la 1.000 de euro.

Specialiștii apreciază că datorită conținutului acestora descriptiv de viață personală, iar nu documentare pentru procesul de creație al artistului, scrisorile nu sunt, conform reglementărilor, clasabile în categoriile patrimoniul național cultural, ceea ce nu înseamnă că nu ar fi atrăgătoare pentru public, drept exponate de muzeu, încurajând instituțiile muzeale să participe la achiziționarea acestora.

Eileen Lane


Eileen a calcat pentru întâia dată în atelierul lui Brâncuşi în anii '20. Mai tânără cu 20 de ani decât sculptorul român, era nefericită în dragoste după ruperea logodnei cu iubitul ei. Între cei doi se înfiripează o idilă, însă tânăra se teme de gura lumii, așa că Brâncuşi o invită să viziteze cu el România: "Nu trebuie să-ţi faci probleme de ce vor zice oamenii, te voi prezenta drept fiica mea", o liniștește el.

Cei doi au venit în țară între 11 septembrie şi 7 octombrie 1922, vizitând Sinaia și Peştişaniul. La întoarcere, pe drumul spre Paris, petrec câteva zile la Roma şi la Marsilia, iar Eileen începe să se gândească la căsătorie.

Refuzată prompt de Brâncuși, Eileen se duce acasă dezamăgită și se căsătoreşte.

Într-o scrisoare din 1923, îi scria lui Brâncuşi următoarele: "Aş vrea să-ţi mulţumesc pentru întâlnirea de ieri, Brâncuşi. M-am bucurat enorm să te revăd. Dar am şi suferit. Mi-a fost teamă să-ţi arăt sentimente pe care nu mai am dreptul să ţi le dezvălui."

Peggy Guggenheim


Peggy Guggenheim, moştenitoarea unei averi imense, după ce tatăl ei, un negustor evreu bogat, a pierit la bordul Titanicului, vine la Paris în 1922, la vârsta de 20 de ani. Intră în atelierul lui Brâncuşi şi spune că vrea să cumpere o versiune a "Păsării în văzduh". El îi cere 4.000 de dolari pe lucrare. Peggy refuză, dar recurge la tactica de a-l seduce pe Constantin pentru a-l îndupleca. Cei doi se iubesc - el o alintă "Peggyţa", iar ea îl numește ba "ţăran viclean", ba "zeu adevărat". "Brâncuşi obişnuia să se îmbrace frumos şi să mă scoată în oraş, atunci când nu-mi gătea. Mă iubea foarte mult", îşi amintea ea.



Relaţia lor a durat până în 1940, când Peggy Guggenheim s-a întors în Statele Unite din cauza războiului, scrie Adevărul. Ea a cumpărat "Pasărea în văzduh" cu 4.000 de dolari, atât cât a cerut Brâncuşi la început. Artistul i-a dus sculptura la maşină, cu lacrimi în ochi. "Nu ştiu dacă plângea pentru că nu voia să se despartă de sculptura lui sau pentru că nu mă va mai vedea niciodată“, scria Peggy Guggenheim în memoriile sale.

Margit Pogany


Pictoriţa unguroaică Margit Pogany a fost modelul mai multor busturi. Cu unul din ele Brâncuși a uimit la expoziţia de la New York. A cunoscut-o pe Margit la Paris în 1911.



Tânăra i-a servit drept model în cele câteva luni cât i-a fost și iubită, iar Brâncuși a creat în amintirea ei mai multe versiuni ale sculpturii "Domnișoara Pogany". "Am realizat că eram chiar eu, deși capul nu avea niciuna dintre trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Însă, privind înspre Brâncuși, am observat că mă privea pe furiș, în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o imensă plăcere să constate că am reușit să mă recunosc", spunea Margit Pogany despre sculptură.

Maria Tănase


Constantin Brâncuşi și Maria Tănase s-au cunoscut în anii '30, la Paris.

S-au îndrăgostit imediat și au avut o relație cu năbădăi, presărată cu certuri, episoade de gelozie şi lacrimi. Idila a început la Expoziţia de Artă Populară de la Paris, unde pavilionul românesc fusese organizat de Dimitrie Gusti. Maria Tănase n-a mai cântat la restaurantul unde o adusese Gusti ca să susțină un recital, preferând compania lui Brâncuşi, timp de două zile şi două nopţi.

Scriitorul Petre Pandrea amintește în cartea sa, "Brâncuşi. Amintiri şi exegeze", publicată în 1967, cum își mărturisea sculptorul dragostea faţă de tânăra Maria Tănase: "Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu... Auzi? Mă-nţelegi?".

Cu timpul, însă, Brâncuşi s-a dovedit tot mai posesiv, încercând să-i impună solistei modul în care să cânte. El dorea să o determine să urce pe marile scene ale lumii şi să cânte în spectacole grandioase de operă. Considera că Maria nu trebuia să se coboare la nivelul unui cântăreţ de restaurant.



Dragostea dintre cei doi părea să pălească tot mai mult. În 1939, la expoziţia internaţională organizată la World Fair, în New York, Maria Tănase i-a cântat preşedintelui american, Franklin Roosevelt, melodia "Ţine, Leano, cu Roosevelt!". Brâncuşi a fost iritat de acest moment - era indignat că partenera lui a ajuns faimoasă datorită cântecelor de petrecere şi nu a pieselor autentice româneşti.

În acelaşi an, Maria Tănase a pus capăt relaţiei sale cu Constantin Brâncuşi. Artistul a spus, la un moment dat, că dragostea dintre ei a venit la momentul potrivit şi a durat exact cât trebuia, "până când ne-am plictisit unul de celălalt."

Nancy Cunard


Aristocrata britanică, scriitoare, militantă împotriva rasismului și a fascismului, a fost muza mai multor scriitori și artiști celebri ai vremii, printre care s-au aflat și Constantin Brâncuși, Ernest Hemingway, Tristan Tzara și Aldous Huxley.

Brâncuși i-a dedicat două lucrări nonconformistei Nancy - "Jeune Fille Sophstiquee" și "Negresa blondă".

Marie Bonaparte


Moştenitoarea unei averi însemnate, Marie a venit la atelierul lui Brâncuşi pentru a poza. Ea a fost modelul pentru controversata sculptură "Prinţesa X", care a provocat un scandal imens în 1919, când artistul a expus-o la Grand Palais din Paris.



Idila lor s-a terminat brusc, iar Marie Bonaparte a devenit apoi iubita lui Sigmund Freud.

Cella Delavrancea


Brâncuși și fiica lui Barbu Delavrancea s-a cunoscut în '22, în atelierul lui. Marea pianistă venise la Paris pentru un concert şi a ajuns la Brâncuşi prin intermediul unui prieten miliardar grec, colecţionar de artă. "Va să zică, eşti fata lui Barbu Delavrancea. Şi cânţi la pian frumos", a întâmpinat-o Brâncuși. "<<Da, dar nu de ale noastre>>, i-am spus eu. <<Acelea nu sunt pentru pian, dar ştiu toate jocurile noastre ţărăneşti, şi, când le joc, nu mă întrece nimeni>>, mi-a spus Brâncuşi", povestea Cella Delavrancea.



A urmat o poveste scurtă de dragoste scurtă, dar pasională, pe care Cella Delavrancea avea să o recunoască în anii bătrâneţii.

Vera Moore


În ultimii ani din viață, lui Brâncuși i-a stat alături pictorița Sonia Terk-Delaunay. Se spune că ea l-a convins să-și facă un testament prin care să stabilească cine va avea grijă de operele sale și de atelier. Deși se pare că Sonia și-a distrus toate notițele înainte de a muri, s-a găsit una în care se menționa o întâlnire în atelier cu o femeie pe care el o numea "Vrăjitoarea", pianista Vera Moore.



Brâncuși îi mărturisea Soniei că puterea pe care Vera a avut-o asupra lui a fost atât de puternică, încât după ce povestea lor de dragoste s-a încheiat n-a mai existat nimeni în viața lui. "De bună voie și nesilit de nimeni, a devenit un ascet", a povestit Sonia Terk-Delaunay.

Din relația cu Vera Moore se pare că ar fi rezultat un băiat, născut la Londra, pe 15 septembrie 1934, dar pe care sculptorul nu l-a recunoscut oficial.

Moore Constantin Brâncuşi a devenit fotograf profesionist la Crazy Horse în Paris și spunea că şi-a văzut tatăl o singură dată, dar că nu şi-au vorbit deloc.

 

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod