Stăteam într-un colţ de tribună a stadionul din Regie, cred că era prin martie 1985, iar Sportul Studenţesc juca acasă împotriva Universităţii Craiova. Îl priveam cum dribla, cum trăgea, cum marca. A câştigat meciul aproape singur şi ne-a făcut fericiţi pe toţi puştii din cartier care ne convertisem în suporteri ai studenţilor de când venise Hagi şi cu Coraş.
De atunci bănuiam că, la un moment dat, o să-mi fie dor de el şi iată că au trecut 13 ani de când nu mai joacă, iar fotbalul românesc nu mai e la fel.
Pentru cei care spun că un singur om nu poate schimba nimic, el e exemplul cel mai adecvat că se înşală.
Hagi, în vestiar, după un meci al echipei Steaua, înconjurat de jurnalişti
Hagi a fost un jucător talentat şi a muncit enorm pentru a-şi susţine talentul.
De la 14 ani juca în Divizia B, la 17 ani era prezent în prima divizie. În plus, avea două-trei meciuri pe săptămână de la o vârstă fragedă.A fost un mare talent şi, cumva, de la sfârşitul anilor '90 am avut vaga bănuială că nu vom mai avea prea curând un jucător ca el. Chiar Hagi a avut-o şi a spus-o public de câteva ori. L-am considerat arogant la vremea respectivă, dar, undeva, în adâncul sufletului meu, simţeam că are dreptate.
Joi, la Bookfest, jurnalistul Grigore Cartianu a lansat o nouă ediţie revizuită şi adăugită din volumul Hagi. Este o biografie documentată până la ultima consecinţă, aşa cum numai Grigore Cartianu poate să o facă. E o carte scrisă cu pasiune pentru fotbalist, dar şi cu pasiune pentru jurnalism, Cartianu nefăcând niciun compromis. Cartea are 528 de pagini şi costă 17,99 lei dacă o cumpăraţi împreună cu ziarul ”Adevărul”. Un omagiu mai curat şi mai demn nici nu i se putea aduce marelui jucător acum când ne e atât de dor de un Campionat Mondial în care să joace şi echipa României.
Posteaza comentariu