Fericirea are nevoie de întrebări ajutătoare

Succesul unei relaţii ţine de capacitatea de comunicare din cuplu. O familie e fericită dacă toţi cei care fac parte din ea sunt fericiţi. Zi de zi suntem martorii atâtor eşecuri în cupluri,

Succesul unei relaţii ţine de capacitatea de comunicare din cuplu. O familie e fericită dacă toţi cei care fac parte din ea sunt fericiţi. Zi de zi suntem martorii atâtor eşecuri în cupluri, în familii. Vedem şi citim despre copii care suferă, despre femei şi bărbaţi care îşi pun capăt zilelor din disperare, din gelozie, din egoism.

Succesul unei relaţii e capacitatea de a te pune în situaţia celui de lângă tine, de a încerca să-l înţelegi şi de a lua decizii şi din perspectiva lui.

În general, bărbaţii sunt mai egocentrici decât femeile, se gândesc mai mult la confortul personal decât la cel al partenerelor de viaţă sau al propriilor copii. Aşa sunt ca structură, fiind focalizaţi pe propriile obiective, reuşesc mai uşor să le atingă.

De exemplu, de multe ori mi-e greu să înţeleg ce vor cei de lângă mine. Aşa că pentru a înţelege îmi pun tot felul de întrebări. Dacă e ora unşpe noaptea şi fiica mea de şase ani nu vrea să se culce, deşi mie mi se închid ochii, încerc să nu dau curs primului impuls şi să strig la ea.

Mai întâi mă întreb de ce nu e obosită. O chestionez  să văd dacă a dormit la prânz la grădiniţă, o întreb dacă a fost în parc, câte dulciuri a mâncat şi aşa, din aproape în aproape, încerc să-mi fac o imagine cât mai clară a situaţiei ei de la acea oră târzie.

Abia apoi iau o decizie. Şi în general, nu e una arbitrară, ci încep să negociez cu ea în cât timp are de gând să se ducă la culcare. De cele mai multe ori, obţin un răspuns rezonabil, între zece minute şi jumătate de oră.

Problema e că în viaţa de zi cu zi, situaţiile sunt mult mai grave.

Cuplurile se confruntă cu greutăţi financiare, pierderea unei slujbe, îmbolnăviri, rate. Pentru fiecare dintre aceste probleme trebuie să încerci să-ţi pui întrebări şi să-ţi dai răspunsuri.

Poate părea o muncă istovitoare, dar, din păcate, fericirea şi echilibrul nu sunt uşor de atins.  Ştiu, întrebarea firească pe care o veţi pune este de ce numai eu trebuie să fac asta? Habar n-am, probabil pentru că doar tu înţelegi şi ai puterea să-i înveţi pe cei din jurul tău cum să se schimbe fără să le provoci durere.

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod