Nimeni nu înţelege femeile. Nici chiar ele nu se înţeleg. Dacă nu sunt curtate, se plâng că sunt singure. Dacă, doamne fereşte, se nimereşte vreun exaltat să se îndrăgostească şi nu e pe gustul lor, atunci dau cu el de pământ de nu se vede. Apoi iar se plâng că sunt singure.
De fapt, femeile controlează jocul. Ele vor fi mulţumite doar în rara situaţie în care de ele se îndrăgosteşte acel bărbat pe care îl vizează.
Nu vreau să vorbesc aici despre cum se îndrăgostesc femeile, nu de alta, dar habar n-am.
Cred că e ceva iraţional şi imposibil de explicat. Vreau să vorbesc despre cât de mult se îndrăgostesc bărbaţii de cele care-i resping.Nu există persoană mai tristă, mai furioasă, mai determinată decât un bărbat refuzat de o femeie. Va face tot ce-i stă în puteri s-o cucerească. Va avea senzaţia că e cea mai frumoasă din lume, că e unică, specială, perfectă, deşteaptă şi, conform imaginaţiei lui, va încerca să construiască o cărare spre sufletul ei, un drum, o şosea, o autostradă.
Fiecare după posibilităţi.În principiu, nu există femeie care să nu poată fi cucerită, dar trebuie respectate două principii: bărbatul să fie răbdător şi să pară că nu e interesat de sfârşitul poveştii. Dacă nu stăpâneşte arta seducţiei şi se precipită nu va avea niciun succes. Un lucru trebuie să nu facă niciodată un bărbat atunci când vrea să cucerească o femeie, să nu-i arate că e mai îndrăgostit de ea decât e ea de el.
Acesta e motivul pentru care o femeie matură e încântată de pasiunea unui tânăr, dar nu-l ia mai niciodată în serios.
Posteaza comentariu