Femeile care se apropie de vârsta la care simt că trebuie să-şi întemeieze o familie sunt foarte interesate de ceea ce-l determină pe un bărbat să-şi asume responsabilităţi sau ce-l determină să amâne la infinit momentul mutării împreună.
Într-o relaţie, pe lângă momentele plăcute, e şi foarte multă teamă. O teamă de a schimba ceva fundamental în prezent pentru a nu regreta în viitor.
Dacă totul merge bine acum, în relaţie, un bărbat nu va face niciodată pasul următor.
Nu va lua decizii. Un bărbat nu-şi cere prietena de soţie, nu vrea nuntă şi nu vrea să se mute decât dacă din exterior apare o ameninţare care îi poate distruge liniştea.O relaţie lungă se termină cu un angajament în situaţia în care bărbatul trece printr-o criză. Ea poate fi existenţială, materială sau medicală. Bărbaţii răspund excelent la evenimente şi presiuni externe. Poţi să-i arăţi cât îl iubeşti mult şi bine, dar e suficient să-şi rupă piciorul la fotbal, iar tu să-l îngrijeşti şi dintr-o dată se va gândi serios să-şi întemeieze o familie.
Nu sunt bărbaţii vinovaţi pentru asta.
Aşa e natura umană. Nimeni nu ia decizii importante dacă nu e obligat s-o facă, mai ales atunci când astfel de decizii implică un risc. Bărbaţii percep de multe ori o relaţie ca pe un posibil generator de suferinţă.Aşa că, una dintre cele mai bune metode de a determina un bărbat să-şi asume responsabilităţi ţine aproape exclusiv de o întâmplare. De exemplu, venirea unui copil este un moment critic pentru orice relaţie. Bărbatul, de cele mai multe ori, îşi va cere partenera de soţie sau va fugi.
Oricum s-ar comporta, el reacţionează la un impuls exterior care e atât de puternic încât îi va schimba viaţa.
Posteaza comentariu