Duminica trecută am încheiat al unsprezecelea maraton din cariera mea de alergător amator pe distanţe lungi. E mult, e puţin, habar n-am. Nici nu ma gîndesc la asta. Ştiu că, până acum, am ratat doar două curse.
Într-una am luat startul accidentat şi am fost obligat să mă opresc după numai trei kilometri, se întâmpla la Bucureşti, la maratonul din 2011, iar în această primăvară, la Viena, am făcut, cu două zile înainte de start, toxiinfecţie alimentară şi n-am reuşit decât un semimaraton.
Sunt exemplul viu al faptului că sportul mi-a schimbat viaţa.
Când am început să mă antrenez, în 2007, mi-a luat jumătate de an să găsesc o persoană care a alergat maratonul şi cu care să vorbesc faţă în faţă. Astăzi, s-a născut o nouă generaţie de alergători şi de triatlonişti. Oameni care iubesc sportul şi au pornit să cucerească munţii şi şoselele. Sunt zeci de curse şi evenimente în fiecare weekend. Privind în urmă, îmi dau seama că s-a schimbat ceva fundamental în România, iar drumul e ireversibil. Un nucleu puternic de oameni tineri au schimbat televizorul cu pantofii de sport.
Foto. O cutie de Cola e binevenită la kilometrul 34. Mai aveam 8 kilometri până la linia de sosire
Am 46 de ani şi la Maratonul Bucureşti am terminat pe poziţia 208 din peste 800 de alergători. La categoria de vârstă am fost pe locul 22, cea ce e încurajator pe un decreţel care a călătorit prin intestinele comunismului. Am străbătut 42 de kilometri în trei ore şi 48 de minute. Aş fi vrut să fiu mai rapid, dar am preferat să nu forţez în antrenamente ca să nu mă accidentez. Mă aşteaptă un an greu, în 2014 voi lua startul la cursa de Ironman de la Frankfurt (3,8 kilometri înot, 180, bicicletă, 42, alergare).
Primul meu Ironman.Dar acestea sunt doar date pentru că alerg de plăcere. Îmi place să mă antrenez şi n-am sacrificat nimic pentru a face sport. Am integrat mişcarea în viaţa mea şi gata. Nu-mi neglijez slujba sau familia pentru a face sport. Singurul sacrificiu pe care-l fac e să mă trezesc cu o oră mai devreme dimineaţa.
Alergarea mi-a schimbat viaţa. Am întâlnit şi întâlnesc oameni minunaţi. Îmi fac prieteni noi şi-mi întăresc vechile prietenii. Nu am timp să mă plictisesc şi să cad în depresie, nu am timp să mă îngraş şi niciodată nu-mi fac griji că nu găsesc un subiect de discuţie.
O aventură s-a încheiat, mă îndrept spre una nouă.
Posteaza comentariu