Viaţa lui Adrian Păunescu
Astăzi s-a stins din viaţă unul dintre cei mai mari poeţi contemporani, lider al Cenaclului Flacăra, dar şi politician - Adrian Păunescu. Poetul s-a născut pe 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, în Basarabia. După ce toată copilăria şi-a petrecut-o la Bârca, judeţul Dolj, Adrian Păunescu a plecat la Craiova unde a urmat cursurile Colegiului Naţional Carol I, iar mai apoi la Bucureşti, unde a studiat filozofia.
Debutul ca poet a fost înregistrat în anul 1960, iar între anii 1970 - 1980 Păunescu da devenit un reper pentru presa românească. Începând cu anul 1973 poetul a condus revista Flacăra, unde în 1980 publică "Analfabeţii", un poem care a stârnit valuri în perioada respectivă, fiind clar o critică la adresa conducerii. În anul 1985, poetul este destituit de la conducerea revistei Flacăra, iar în toamna anului 1990 înfiinţează publicaţia Totuşi iubirea.
Pe lângă aceste două reviste, Păunescu s-a aflat la conducerea ziarului Sportul românesc, în 1999, şi, în plus, a realizat o serie de emisiuni sportive la Antena 1. Pasiunea pentru fotbal l-a inspirat să compună imnurile echipelor de fotbal Rapid Bucureşti şi Universitatea Craiova: "Sîntem peste tot acasă" şi, respectiv, "Oltenia eterna Terranova". Emisiunile culturale sau politice difuzate la posturile de televiziune Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV l-au avut ca invitat de nenumărate ori.
Adrian Păunescu a fost membru PCR, iar după revoluţia din '89 a fost marginalizat. Relaţia pe care a avut-o poetul cu regimul Ceauşescu a fost ambiguă. Acest mister a fost alimentat şi poziţiile complet diferite pe care le avea poetul: scria poeme adulatoare, dar taxa sistemul în apariţiile sale publice.
Poetul a fost secretar al UTC la Uniunea Scriitorilor, iar din august 1992 devine membru PSM, pentru ca în ianuarie 1995 să fie numit prim-vicepreşedinte al partidului.
La 27 septembrie 1992 a fost ales senator de Dolj, pe listele PSM. La alegerile din 3 noiembrie 1996, partidul său nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării în Parlament. La 8 februarie 1997 demisionează din toate funcţiile deţinute în partid, în semn de protest faţă de inactivitatea conducerii partidului şi de lipsa de reacţie la iniţiativa realizării unei stângi unite. Demisia a fost respinsă de Consiliul Naţional al PSM.
La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR - Dolj, în 2004 câştigă un nou mandat, pe listele PSD, în circumscripţia electorală Hunedoara şi deţine funcţia de preşedinte al Comisiei pentru cultură, informează Mediafax.
Viaţa marelui poet în ani
Debutul ca poet a fost înregistrat în anul 1960, iar între anii 1970 - 1980 Păunescu da devenit un reper pentru presa românească. Începând cu anul 1973 poetul a condus revista Flacăra, unde în 1980 publică "Analfabeţii", un poem care a stârnit valuri în perioada respectivă, fiind clar o critică la adresa conducerii. În anul 1985, poetul este destituit de la conducerea revistei Flacăra, iar în toamna anului 1990 înfiinţează publicaţia Totuşi iubirea.
Pe lângă aceste două reviste, Păunescu s-a aflat la conducerea ziarului Sportul românesc, în 1999, şi, în plus, a realizat o serie de emisiuni sportive la Antena 1. Pasiunea pentru fotbal l-a inspirat să compună imnurile echipelor de fotbal Rapid Bucureşti şi Universitatea Craiova: "Sîntem peste tot acasă" şi, respectiv, "Oltenia eterna Terranova". Emisiunile culturale sau politice difuzate la posturile de televiziune Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV l-au avut ca invitat de nenumărate ori.
Adrian Păunescu a fost membru PCR, iar după revoluţia din '89 a fost marginalizat. Relaţia pe care a avut-o poetul cu regimul Ceauşescu a fost ambiguă. Acest mister a fost alimentat şi poziţiile complet diferite pe care le avea poetul: scria poeme adulatoare, dar taxa sistemul în apariţiile sale publice.
Poetul a fost secretar al UTC la Uniunea Scriitorilor, iar din august 1992 devine membru PSM, pentru ca în ianuarie 1995 să fie numit prim-vicepreşedinte al partidului.
La 27 septembrie 1992 a fost ales senator de Dolj, pe listele PSM. La alegerile din 3 noiembrie 1996, partidul său nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării în Parlament. La 8 februarie 1997 demisionează din toate funcţiile deţinute în partid, în semn de protest faţă de inactivitatea conducerii partidului şi de lipsa de reacţie la iniţiativa realizării unei stângi unite. Demisia a fost respinsă de Consiliul Naţional al PSM.
La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR - Dolj, în 2004 câştigă un nou mandat, pe listele PSD, în circumscripţia electorală Hunedoara şi deţine funcţia de preşedinte al Comisiei pentru cultură, informează Mediafax.
Opere publicate:
- "Cartea Cărţilor de Poezie" (1999, integrala poeziilor apărute în volume şi un capitol de versuri inedite, cu un amplu capitol biobibliografic de Andrei Păunescu),
- "Meserie mizerabilă, sufletul" (2000, poezii),
- "Măştile însângerate (2001, proze)",
- "Nemuritor la zidul morţii" (2001, poezii),
- "Până la capăt" (2002, poezii, trei ediţii),
- "Liber să sufăr" (2003, poezii, trei ediţii),
- "Din doi în doi (2003, poezii)", precum şi numeroase alte volume lansate înainte de 1989,
- "Ultrasentimente" (1965, poezii, debut editorial),
- "Mieii primi" (1966, poezii), 0, literatură pentru copii, cu ilustraţii de Constanţa Buzea),
- "Repetabila povară" (1974, poezii),
- "Pământul deocamdată" (1976, poezii, două ediţii),
- "Manifest pentru sănătatea pământului" (1980, poezii),
- "Iubiţi-vă pe tunuri" (1981, poezii),
- "De la Bârca la Viena şi înapoi" (1981, reportaj, jurnal, cu ilustraţii de Andrei Păunescu),
- "Rezervaţia de zimbri" (1982, poezii, cu ilustraţii de Ioana Păunescu),
- "Totuşi iubirea" (1983, antologie de poezii),
- "Manifest pentru mileniul trei - volumul 1" (1984, antologie de poezii),
- "Manifest pentru mileniul trei - volumul 2" (1986, antologie de poezii, care conţine un capitol de poeme inedite şi unul de referinţe critice), "Locuri comune" (1986, poezii),
- "Viaţa mea e un roman" (1987, poezii),
- "Sunt un om liber" (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piaţă, în septembrie 1989, îndată ce a apărut, şi a revenit în librării în martie 1990.
