Pentru a "n"-a oara, cand l-ai contrazis, s-a imbufnat si ti-a intors
spatele. Ca un copil care, incomodat de realitatea nu intotdeauna feerica,
recurge la cea mai facila cale de "rezolvare" a problemelor: isi strange
jucariile si pleaca. Ceea ce-l irita, de fapt, este "tupeul" celorlalti de
a gandi altfel - cine nu vede lucrurile ca el devine dusmanul lui - incat
chiar si in situatiile cele mai banale vrea sa aiba ultimul cuvant.
De mult ai observat ca se comporta ca si cum ar fi unicul detinator al
adevarului (orice diferenta de opinie are asupra lui efectul unei tradari
dureroase), dar de fiecare data ai preferat sa renunti la punctul tau
de vedere ca sa nu-l superi si sa nu te paraseasca. Teama ta de a nu-l
pierde te-a facut sa-i accepti stilul "buldozer", chiar daca - de-a lungul
timpului - te-ai simtit frustrata si, mai grav, umilita. Acum constati
ca strategia ta, a "minimei rezistente", a fost gresita.
Cu cat incercai
mai abitir sa-l protejezi, sacrificandu-ti gandurile si dorintele, cu
atat se inteteau reprosurile lui, intretinand in cuplu o stare penibila
de tensiune. De cate ori nu te-ai invinovatit pentru aceasta situatie,
fara sa vrei sa vezi ca intoleranta lui, neputinta de a tine cont si
de altii, este cea care va surpa relatia! Mai tarziu ti-ai dat seama
ca toate eforturile tale de a-i fi pe plac se izbesc de acelasi zid de
egoism pe care numai maturizarea sufleteasca l-ar putea fisura.
In fond, voi nu ati comunicat niciodata cu adevarat, pentru ca un dialog
real presupune flexibilitate de ambele parti, ascultare empatica, dorinta
de a-l intelege pe celalalt, deci acceptarea diferentelor. Cand insa lui
i se pare firesc sa-ti puna sistematic "pumnul in gura", fiindca numai
opiniile sale conteaza - ceea ce in psihologie se numeste atitudinea
"eu sunt OK, tu nu esti OK" - fara sa-l intereseze ce gandesti, ce simti,
ce-ti doresti, dialogul este inlocuit de un interminabil monolog egoist,
iar comunicarea este astfel blocata.
Ar fi insa gresit sa se inteleaga ca exista relatii perfecte, peste care nu planeaza umbra nici unui conflict. Chiar daca - atentie - este posibil ca nici unul sa nu renunte la argumentele sale, ceea ce conteaza intr-un cuplu reusit este discutarea problemelor, negocierea, dialogul, adica disponibilitatea pentru a asculta si intelege pozitia interlocutorului.
De regula, partenerii considera ca pentru rezolvarea unui conflict este necesar sa-l convinga pe celalalt, sa-l faca sa gandeasca la fel (un caz fericit totusi, pentru ca - nu de putine ori -"combatantii" isi impun pur si simplu punctul de vedere, prin jocuri manipulative sau agresive). Din contra, daca il iubiti pe celalalt cu adevarat ii lasati libertatea de a fi altfel, iar legatura voastra castiga in profunzime, permitandu-va amandurora sa evoluati.
Posteaza comentariu